„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa”.

Predică la Duminica Crucii (a III-a din Postul Mare)
Preot paroh Liviu Alexandrescu

Iubiți credincioși,

Cu fiecare duminică din Postul Mare ne apropiem duhovnicește de marele praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Duminica Crucii, așezată în inima acestui post, ne arată că Domnul Hristos se îndreaptă spre „patima Sa cea de buna voie”, și că a purtat cu toata dragostea „pentru noi si pentru a noastra mantuire”, Sfânta Cruce.

Din lemnul de ocară și de tortură al sclavilor, crucea a devenit, pentru creștini, steagul de luptă și biruință, semnul răscumpărării și al mântuirii.

Domnul Hristos nu-i trimite pe oameni să poarte Crucea Lui, ci să-și ia fiecare crucea lui și să-i urmeze Lui. El a purtat-o Cel dintâi, El o cunoaște mai bine (Sf.Nicolae Velimirovici). Dintre toți fii oamenilor, nimeni nu a suferit mai mult decât El. Sunt oameni care în fața durerii se revoltă, sunt deznădăjduiți, înjură sau se împotrivesc lui Dumnezeu.

„Uită-te la Domnul care atârnă pe Cruce; vezi că după ce S-a suit pe Cruce, nu S-a mai dat jos de pe ea, până când nu Și-a dat duhul lui Dumnezeu”,

spune Sf. Teofan Zăvorâtul. El ne-a învățat, prin patimile Sale, să fim răbdători în durere și fericiți în suferință (Matei 5.10). Profetul Isaia Îl numeste: „omul suferinței și răbdătorul durerilor” (Isaia 53.3). Hristos ne învață că cel care suferă nu este singur, ci împreună cu El, împreună cu martirii și sfinții care au pătimit pentru El: „iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”.

Sfântul Pavel ne spune că singura bucurie a lui este doar Crucea lui Iisus: „iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât în Crucea Domnului Hristos”. Omul se întâlnește cu Dumnezeu în Cruce. Sfinții Părinți prezintă cele trei feluri de Cruce: crucea exterioară – necazurile, nevoile și încercările; crucea interioară – patimile, poftele; crucea duhovnicească – dorința de înălțare prin virtuți. Dacă trecem de prima cruce și lucrăm pentru a doua, ne putem lăuda în Crucea Domnului Iisus, ca și Sf. Pavel. La toate aceste cruci, Hristos vine spre a ne fi ajutor! Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii, pe cât este și Crucea lui Hristos (Sfântul Teofan).

Trăirea ortodoxă înseamnă trăirea în Hristos și în Evanghelia Sa. Nu putem separa pe Domnul Hristos de cuvântul Său, precum nu-L putem separa nici de Crucea jertfei Sale. Mântuitorul spune că putem căștiga sufletul doar dacă intrăm în slujba Lui și a Evangheliei Sale, dându-i tot și așteptând de la El totul.

„Cine va voi să-și scape sufletul, îl va pierde, iar cine îl va pierde pentru Mine, acela îl va câștiga”.

Cine va pierde sufletul lui Adam cel pământesc, va câștiga sufletul lui Hristos cel veșnic.

Pe lemnul crucii se întâlnesc tâlharii cu Hristos. Unul cu trăirea de până acum, cu privirea pământească și altul cu privirea la cer, cu fața pocăintei spre Hristos. Cu dragostea nemărginită față de oameni, Domnul trece de pe pământ, pe Cruce, „în cele mai de jos ale pământului”, apoi ca un biruitor al morții, prin Înviere – de pe pământ la cer. Tâlharul a fost iertat la dorința lui: „Pomenește-mă Doamne când vei veni întru împărăția Ta” (Luca 23.42). Chiar și acum, pironit pe cruce, însângerat, îndurerat, Domnul Hristos nu-și întoarce fața Sa și-i răspunde: „Astazi vei fi cu Mine in rai”.

De aceea, Crucea devine semnul Împărăției, iar Hristos, Împăratul cerului și al pământului. E de datoria împaratului să moară pentru supușii săi. „Păstorul cel bun își pune viața pentru oile sale” (Ioan 10.11). Vedeți câtă putere are mărturisirea tâlharului, chiar în ultima clipă a vieții sale? Lui Hristos nu i-a fost rușine să-l ducă pe tâlhar în rai, căci pentru aceasta a venit. Locul mântuirii acestuia a fost pe cruce – altarul jertfei și al suferinței (Sf.Ioan Gură de Aur).

A doua venire a Domnului Hristos va fi anunțată cu multe semne, în cer și pe pământ, când Îngerii și Arhanghelii vor purta înaintea Domnului semnul biruinței și al Împărăției cerești – Sfânta Cruce.

Iubiți credincioși,

vă invităm în această sfântă perioadă de post să fim alături de Crucea Mantuitorului Hristos, de suferința Lui, așa cum și El este permanent cu noi, în suferințele noastre. Să ne învrednicim să ușurăm Crucea Domnului, prin viața și faptele noastre, ca să arătăm că suntem „fii ai Domnului nostru din ceruri”.