Preot paroh Liviu Alexandrescu
predică la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi – 30 ianuarie 2016

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința !” (Evrei XIII,7)

Iubiți credincioși !

Sfinții sunt acele persoane care s-au ostenit să câștige împărăția cerească și care au atins cele mai înalte culmi de trăire creștină și de desăvârșire morală pe pământ. Apostolii Mântuitorului Hristos, chemați „să cunoască tainele împărăției cerurilor” (Matei XIII,11) au transmis urmașilor învățătura Domnului Hristos și odată cu aceasta harul Cincizecimei și al sfințeniei.

Unii dintre acești primitori ai harului și lucrării Sfântului Duh au fost și cei trei luceferi, mari dascăli ai lumii și ierarhi: Sfântul Vasile Cel Mare, Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care Sfânta Biserică îi cinstește pe data de 30 ianuarie a fiecărui an.
De altfel, ei se mai prăznuiesc și aparte, tot în cursul lunii ianuarie și anume: Sfântul Vasile, în ziua întâia, Sfântul Grigorie în ziua de 25, iar Sfântul Ioan, în ziua de 27 ale lunii.

Se spune că prin veacul al IX-lea s-a produs o neînțelegere între creștinii din Constantinopol. Unii ziceau că Sfântul Vasile, prin marile sale binefaceri, ar fi fost cel mai însemnat dintre acești trei sfinți. Alții ziceau că Sfântul Grigorie, prin bogăția științei lui, s-ar fi ridicat deasupra celorlalți. În sfârșit, o a treia parte a credicioșilor socoteau că de cea mai aleasă cinstire trebuie să se bucure Sfântul Ioan Gură de Aur, căci nimeni nu l-a putut întrece în cuvântarile sale.

Pentru că această neînțelegere dintre credincioșii din cetatea marelui împărat Constantin cel Mare era cu totul păgubitoare Bisericii, un episcop din acea vreme și anume Ioan cel din Cetatea Evhateilor, prin arătare dumnezeiască, s-a ridicat să împace cele trei tabere de credincioși.

Astfel, el a rânduit ca pe viitor, în ziua de 30 a lunii ianuarie, să se prăznuiască la un loc acești trei sfinți. De altfel, el a avut un vis în care i s-au aratat cei trei sfinți, unul câte unul, și i-au spus:

„Nu este, între noi, unul întâi și altul al doilea; drept aceea, scoală-te de poruncește să nu se mai certe pentru noi, căci nevoința noastră a fost aceasta și cât am fost vii și după ce am răposat, ca să împăcăm și să aducem lumea la unire”.

Sfântul Vasile cel Mare a trăit în veacul al IV-lea, în slăvita cetate Cezareea, în provincia Capadocia din Asia Mică. S-a născut într-o evlavioasă familie, care a dat Bisericii nu mai puțin de șase sfinți. Mama sa se numea Emilia, iar un frate al său a fost Sfântul Grigorie de Nissa, ajuns și el episcop și mare învățat creștin. În anul 364 este hirotonit preot, iar în anul 370 este ales arhiepiscop al Cezareei, păstorind până la moartea sa, la 1 ianuarie 379.

Sfântul Vasile a purtat o grijă cu adevărat părintească față de mulți săraci, bătrâni, neputincioși, văduve și orfani, întemeind felurite așezăminte pentru alinarea suferințelor lor : spitale, aziluri, școli. Sfântul Vasile a scris multe cărți de învățătură crestinească, printre care amintim „Hexaimeronul”, explicând textul Sfintei Scripturi, privind cele 6 zile ale facerii lumii. Tot el s-a străduit să înfrumusețeze și sfintele slujbe, lăsându-ne Liturghia care-i poartă numele și care se savârșește de zece ori pe an.

Sfântul Grigorie de Nazianz, numit și Teologul, s-a născut în Arianz, tot în Capadocia, pe la anul 330. A învățat carte în casa parintească, apoi la școlile din Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei și Atena, având coleg pe Sfântul Vasile. Se spunea despre ei că nu cunoșteau decât două drumuri: al bisericii și al școlii. În anul 361 este hirotonit preot, ajunge episcop în anul 371 și a murit în anul 390. Deși a avut o viață zbuciumată, a scris multe cărti de învățătură teologică iar în cuvântările sale vorbeste în chip deosebit despre Sfânta Treime, precizând învățătura Bisericii.

Al treilea ierarh prăznuit astăzi este Sfântul Ioan Gură de Aur, din Antiohia Siriei. A fost crescut de mama sa Antuza, o femeie evlavioasă, care a dat o educație foarte îngrijită fiului ei. A învățat carte la un vestit învățat grec, cu numele Libanius, apoi a dus o viață izolată, în rugăciune și meditație. In anul 392 este hirotonit preot, apoi în anul 397, ridicat la cinstea de Arhiepiscop al Constantinopolului. În predicile sale a osândit toate păcatele celor bogați, ca mândria, lăcomia, luxul și necinstea. Era un sincer apărător al săracilor, al sclavilor și al tuturor celor aflați în necazuri.

A murit în anul 407, dupa o viață de luptă și propovăduire a cuvântului dumnezeiesc. De la el au rămas o mulțime de cuvântari care, pentru frumusețea lor, i-au adus mai târziu numele de „Gură De Aur”, a mai rămas și Liturghia care-i poartă numele și care se săvârșește aproape în toate duminicile de peste an.

Iubiți credincioși,

Din aceste motive, cei trei Sfinți „Mari Dascăli ai lumii și Ierarhi” sunt socotiți drept cele mai strălucite chipuri ale turmei lui Hristos și de propovăduitori ai cuvântului dumnezeiesc, adevărați „ctitori” ai ortodoxiei, într-o perioadă a veacului al IV-lea, numit „veacul de aur” al crestinatatii.

La această sărbătoare se bucură Însuși Dumnezeu, văzând strălucind roadele jertfei lor, se bucură Biserica, privindu-și plinirea, ne bucurăm noi toți privind la pilda vieții lor, rugându-ne și încercând a le urma credința, pentru a ne putea bucura și noi împreună cu ei în Împărăția Cerurilor.

Amin.