Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului

Reproducem textul Scrisorii Pastorale a Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Nathaniel la Sărbătoarea Nașterii Domnului:

„Toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească.”

Iubiții mei fii duhovnicești, preacucernic cler, preacuvioși monahi, și dreptmăritori creștini ai de Dumnezeu păzitei noastre Episcopii:

Har și Pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi, arhierești binecuvântări!

Hristos se naște ! Măriți-L !

Înalt Prea Sfințitul Nathaniel

Iubiți credincioși,

În această mare zi, prăznuim Nașterea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, născut în Betleemul Iudeii, în Israelul de azi. Numim această sărbătoare, „ziua Sa de naștere”, o naștere, însă, neînțeleasă de cei din vremea aceea, dar necunoscută de prooorcii din vechime, de Moise, de David și de sfinții strămoși, care așteptau venirea lui Mesia. In timp ce întregul Israel își ducea viața de zi cu zi, acolo în iesle sărăcăcioasă, Emanuel – care se tâlcuiește, Dumnezeu este cu noi – se naște în mijlocul poporului, printre neamuri: evrei, romani, greci și chiar străini, în cetatea Betleemului.

Dar atunci foarte puțini, cu adevărat, au fost cei care au auzit cântarea îngerilor care slăveau pe Dumnezeu și inconjurau locul unde Mesia a binevoit a se naște. Insă astăzi, milioane de oameni cântă și laudă nașterea lui Hristos, Emanuel. Domnul Hristos, în a Sa lucrare pământească, a cuvântat din Legea lui Moise, a reamintit poporului profețiile despre de nașterea Sa si a cântat psalmii strămoșului David. Poporul cunoștea aceste scripturi ca de asemenea și ucenicii săi care au fost martori la lucrările Sale. Doar faptul că Scripturile aveau să se împlinescă în ziua cea rânduită, ei aceasta nu au putut imediat realiza.

De aceea, mai tarziu, înainte de înălțarea Sa la ceruri, Hristos le spune „toate cele scrise despre mine” trebuie să se împlinească. Sfântul Apostol Pavel mărturisește acest lucru spunând:

„în multe rânduri şi-n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi, în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut, fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale” (Evrei 1:1-3).

Bine știm că, Dumnezeu, din iubirea sa pentru oameni, ne-a grăit mai întâi prin sfinții prooroci.

past1Dar pentru a arăta în mod și mai direct această iubire pentru noi, la plinirea vremii, a trimis în lume pe Iisus Hristos, Fiul Său, pe care îl numim „Cuvântul lui Dumnezeu.” Hristos ne grăieste totul de la Dumnezeu Tatăl, nu ca rob precum profeții, ci ca adevăratul și unul născut Fiul Său. În Crez, mărtusirim:

„cred…și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat…S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.”

Sfântul Clement Romanul spunea: „Oare nu avem numai Un singur Dumnezeu, Un Hristos și Un Duh Sfânt care s-a revărsat peste noi? Și oare nu este numai o chemare în Hristos?” (Epistola către Corinteni, 46).

Acest personal “Cuvânt a lui Dumnezeu” care se numește Iisus Hristos, ne aduce nouă direct pe Dumnezeu Tatăl. Hristos, a doua persoana a Sfintei Treimi, este și a fost dintotdeauna cu Tatăl de la început a adus toate întru ființă și toate întru veșnicie, “fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale.”

Acest sfânt praznic al creștinilor, sărbătoarea Nașterii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în trup, are fundamente scripturistice, în legea lui Moise, a Profețiilor și în Psalmi. De aceea după Învierea Sa din morți, pentru 40 de zile a rămas pe pământ cu ucenicii Săi și „le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile” (Luca 24:45) pentru ca în cele din urmă spuse uncenicilor Săi, Domnul a întărit cuvintele proorociilor de demult „…toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească” (Luca 24:44).

past2Incepând de la Facere și până la Revelație, Sfintele Scripturi ne aduc aminte de nevoia pe care omenirea o are de un Mântuitor, de nevoia nașterii Mântuitorului, de nevoia reîntoarcerii Mântuitorului, care este Hristos, Dumnezeu. Știm că naștera Domnului Hristos este întruparea Sa în lume, în timp și spațiu, din pântecele Fecioarei Maria în Betleemul Iudeii, și totodată știm și că Hristos a fost înainte de timp și de toate cele create. El însuși este împlinirea Legii și a Profeților si Psalmilor dar și a dorinței arzătoare a fiecărui suflet de a fi împreună cu Dumnezeu, „fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale.”

Sfântul Ioan Evanghelistul ne amintește despre Cuvântul Vieții:

„Ceea ce era de la’nceput, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii noştri am văzut, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul Vieţii – şi viaţa s›a arătat, şi noi am văzut-o şi mărturisim, şi vă vestim viaţa de veci care la Tatăl era şi care nouă ni s’a arătat – (1 Ioan 1:1-2) “fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

Auzind și cuvintele Proorocului Isaia, ne dăm seama de nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu pentru noi în făgăduința nașterii Mântuitorului, care avea să aducă nădejde întregii omeniri. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric din dragostea Sa: „Poporul cel ce umbla în întuneric a văzut lumină mare”„Că Prunc ni S’a născut, Fiu, şi ni S’a dat, a Cărui stăpânire Şi-o poartă pe umăr; şi numele Lui se cheamă: Înger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, … Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu-i va fi hotar” (Isaia 9:5-6), El însuși „fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

past3Aceasta, înseamnă, iubiți credincioși, că nu numai în duh trebuie să mergem către Betleem să ne închinam Lui, ci mai ales, să înțelegem că Dumnezeu a deschis ușile Raiului și ne-a primit pe toți la sine oriunde ne găsim noi, duși fiind acolo de Fiul Său, pruncul născut în peșteră și culcat în iesle. Mai precis, așa cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, „că Viața care a fost nevăzută” a devenit acum văzută prin pântecele Maicii, Preasfânta și Preacurata Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, fiind atins, văzut, auzit de oameni, „fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

Incheiem aceste gânduri cu frumoasele cuvinte al condacului praznicului Nașterii Domnului, compus de Sfântul Roman Melodul, despre „Cuvântul Vieții”:

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”

Cu adevărat Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.

Hristos se naște! Măriți-L!

Cu doriri de sănătate, pace și întru toate bună sporire,
† NATHANIEL
Din Mila lui Dumnezeu și Voia Poporului,
Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America
Biserica Ortodoxă în America

Acest articol a fost publicat în Pastorale și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.