Scrisoare pastorală la Învierea Domnului 2018

Preaiubitului nostru Cler,
Cinului Monahal si Dreptmăritorilor Creștini
ai de Dumnezeu păzitei noastre Episcopii:
Har, Mila și Pace de la Dumnezeu,
iar de la noi părintească dragoste și arhierești binecuvântări !

HRISTOS A ÎNVIAT !

„Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus; şi văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă și iată, Eu cu voi sunt în toate zilele,
până la sfârşitul veacului. Amin” (Matei 28, 16-20).

+ NATHANIEL Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America a Bisericii Ortodoxe în America

Iubiții Mei,

Aceste cuvinte din Sfânta Evanghelie după Sfântul Evanghelist Matei sunt ultimele îndemnuri ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos adresate ucenicilor Săi. Deși au fost adresate în primă instanță ucenicilor Săi din acea vreme, ele sunt îndreptate și spre noi astăzi, așa cum au fost și pentru toate generațiile anterioare nouă. Acestea sunt cuvinte de îndrumare, de poruncă de a participa prin cooperare cu
Dumnezeu în a aduce mărturie despre El, Domnul, Cel în Treime închinat și despre darul vieții dat de El fiilor și fiicelor Sale cât și despre făgăduința vieții veșnice.

… citește mai departe …

Hristos Se naște, măriți-L !

Pastorală la Nașterea Domnului, 2017

Preot paroh Liviu Alexandrescu

„Hristos Se naște, măriți-L!
Hristos din ceruri, întâmpinați-L!”

Iubiți credincioși!

Ca în fiecare an, sărbătorim Nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Sărbătoarea bucuriei de a fi creștini, de a cânta si a mări pe Dumnezeu după cuviință, asemenea îngerilor care spuneau: ,,Mărire întru cei de Sus Lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire’’. Sărbătoarea Crăciunului, ne amintește de marea milostivire a Lui Dumnezeu față de noi, oamenii, de cel mai mare dar oferit lumii, prin Întruparea Fiului Lui Dumnezeu, din Fecioara Maria.

Colinda spune: „Să se nască și să crească, să ne mântuiască’’.

De la Nașterea Lui, am învățat că Dumnezeu nu este departe, ci El sălășluiește în inima omului: ,,Au doară nu știți că voi sunteți temple ale Duhului Sfânt ’’(Sf. Ap. Pavel). Dacă primim pe Iisus Hristos ca dar dumnezeiesc, vedem că și viața noastră este tot un dar dumnezeiesc. Ne-a dat-o să o îngrijim prin fapte bune și s-o înălțăm la demnitatea ei.

Praznicul Nașterii Domnului este praznicul bunătății și iubirii Lui Dumnezeu, căci acum a hotărât să trimită pe Fiul Său în lume, să șteargă păcatele, care separau oamenii de Dumnezeu. Iubirea e virtutea care Îl coboară pe Dumnezeu pe pământ și-l face om și tot iubirea e cea care-l îndumnezeiește pe om.

Sfântul Vasile Cel Mare spune: ,,Din câte a făcut Dumnezeu în cer și pe pământ, nici o minune nu este mai mare ca aceasta’’. Nașterea Domnului coboară Duhul Lui Dumnezeu pe pământ și face începutul mântuirii noastre. Iisus Hristos devine centrul Universului : ,,ca în numele Lui Iisus Hristos, tot genunchiul să se plece, al celor cerești, al celor pământești și al celor de dedesubt” (Filipeni, 2-10)

Fără Iisus Hristos născut în om, acesta rămâne doar o ființă biologică, lipsită de perspectiva cerească. Hristos a coborât din cer, pentru ca omul nu putea urca singur la cer.

Iată de ce în Troparul Nașterii Domnului, Biserica ne cheamă să ne apropiem și să preamărim această lumină: ,,Nașterea Ta Hristoase Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței, ca întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarele dreptății și să te cunoască pe Tine Răsăritul cel de Sus, Doamne mărire Ție!’’

Toate cântările și colindele străbune, ne cheamă să fim împreună la Betleemul Iudeii: „Veniți să vedem credincioși, unde S-a născut Hristos’’, să vedem simplitatea ieslei unde S-a născut, paiele care L-au înfășat, magii și păstorii închinându-se și îngerii zicând: „Mărire întru cei de sus Lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire”. Astăzi, creștinului i s-a deschis ușa împărăției, iar pacea din cer adusă pe pământ, întoarce omul din drumul pierzării. Lumina cunoștinței ne îndreaptă spre direcția mântuirii, unde nu este decât bunătate, iubire, pace și darurile Duhului Sfânt. Acum, casa Lui Hristos este așezată în inima noastră, ce trebuie păstrată curată și luminată.

Nașterea Domnului trebuie întâmpinată cu fapte bune, cu milostenie, cu gânduri de pace și iubire de semeni. Fiecare om devine acum o peșteră a Betleemului, unde poate să se așeze Fiul Lui Dumnezeu, adus de Maica Domnului, iar sufletele curate vor fi scutecele în care-L vom primi: ,,Nu mai plânge Maica mea/ Scutecele noi ți-om da/ Prea Curata/ Pruncul Sfânt a-L înfășa’’.

La cumpăna anilor, omul își îndreaptă gândul spre cele trei fețe ale timpului: trecut, prezent și viitor. Dintre toate ființele de pe pământ, numai omul trăiește și în viitor. Căci viitorul înseamnă credință, nădejde și iubire în acțiune. Viitorul stă în darul Lui Dumnezeu și în străduința omului. El simte mereu prezenta și lucrarea Lui Dumnezeu în viața sa: ,,Ajutorul meu vine de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul’’(Ps. 120.2)

Iubiți credincioși!

Cu aceste gânduri, preotul Liviu Alexandrescu și Consiliul Parohial al Catedralei „Buna Vestire”, vă dorește cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Crăciunului, Anului Nou – 2018 și Bobotezei, ca Bunul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, pace, iar noi vă urăm: „Sărbători fericite și Mulți Ani!”.

Pastorală la Învierea Domnului

Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paștile Domnului, Paștile!”

Iubiți credincioși!

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne aflăm în preajma Sfintelor Sărbători ale Învierii Domnului Hristos și în acest an binecuvântat 2017.

Așteptăm cu sufletele pline de emoție și de bucurie să ajungem la marele eveniment al Învierii, care reprezintă pentru noi esența și temeiul cel mai important al credinței ortodoxe, cum spune Sfântul Apostol Pavel :

,,Dacă Hristos nu ar fi înviat, zadarnică ar fi fost credința voastră, zadarnică ar fi fost propovăduirea noastră.” (1 Corinteni XV, 14)

Prezența reală a Domnului Hristos este întărită de noi, nu numai prin așteptare, cât mai ales prin deschiderea sufletească a fiecărui credincios în parte, care trebuie să-L întâmpine pe Hristos înviat. Aceasta este Învierea! Nu suntem chemați doar ca martori, ci și ca participanți ai Învierii. Învierea Domnului Hristos este învierea noastră! Prin participarea la Sfintele Taine suntem chemați la viața de veci, cum spune Mântuitorul nostru: „Cel care mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, are viată veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” ( Ioan VI, 54)

Așadar, la Jertfa Domnului Hristos trebuie să răspundem cu jertfa noastră! Nu putem să-L lăsăm doar pe Hristos să sufere, să plângă, să fie batjocorit pentru păcatele noastre! Când El ne îmbrățișează chiar și în cele mai dureroase momente ale vieții Sale, fiind pe cruce, înlăcrimat, îndurerat, însângerat, se cuvine ca și noi să analizăm firea noastră căzută în păcat și să plângem împreună cu El pentru greșelile noastre și să încercăm să-I ușurăm greutatea Crucii, cea purtată pentru noi.

În această lucrare divină-umană constă bucuria Creatorului, Care ne aduce de la moarte la viață, cum spune cântarea: „căci din moarte la viață și de la pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne cheamă în noaptea Învierii să participăm la Masa cea Mare, de Jertfă și de bucurie, de biruință asupra morții, unde Jertfa și Jertfitorul se identifică cu aceeași Persoană: Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru!

Momentul Morții și al Învierii Domnului Hristos, marchează începutul iubirii desăvârșite a Lui Dumnezeu, arătând că Învierea Domnului desființează moartea prin Moartea Sa și înființează viața prin Învierea Sa.

Iubiți credincioși,

Pentru aceasta se cuvine să așteptăm cu pace și iubire, cu dragoste de Dumnezeu și de oameni, să ne bucurăm de acest Praznic și să mărturisim din Noaptea Învierii până la Înălțare, salutul creștinesc de „Hristos a Înviat!”.

Preotul Paroh Liviu Alexandrescu, împreună cu Consiliul Catedralei „Buna Vestire” din Montreal, vă dorește ca lumina Învierii Domnului să lumineze sufletele și casele dumneavoastră și vă așteaptă cu drag la Sfintele Sărbători!

„Hristos a Înviat!”

Voi locui în ei și voi umbla și voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu

Scrisoare pastorală la Praznicul Nașterii Domnului, 2016

IPS_NathanielIubiții mei fii duhovnicești, Preacucernic Cler, Preacuvioși Monahi, Dreptmăritori Creștini ai de Dumnezeu păzitei noastre Episcopii,

Har și Pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi, arhierești binecuvântări!

Hristos se Naște! Măriți-L!

După încă un an care a trecut, am ajuns la prăznuirea nașterii Soarelui Dreptății, Iisus Hristos, umina Lumii. În aceasta zi de mare prăznuire și bucurie, să lăsăm povara cea de zi cu zi și grijile vieții la o parte pentru a face loc bucuriei sărbătorii Nașterii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. In trăirea acestei sărbători, sufletele noastre se reînoiesc de fiecare dată cu tărie și curaj care vin din nădejdea cea veșnică.

Astăzi, ascultând lăuntrul inimii noastre, putem auzi cântarea îngerilor care au cântat deasupra staulului unde s-a născut Pruncul Hristos și care s-au coborât apoi degrabă să vestească păstorilor vestea cea mare că “Hristos s-a născut!” Ce bucurie mare a fost această veste! Ce bucurie oare a trăit atunci Sfânta Fecioară Maria, dreptul Iosif, păstorii, magii și desigur întreaga creație!

De la izgonirea din Rai a protopărințiilor Adam și Eva, toată creația, omul și natura, au căutat restabilirea adevăratei și dreptei comuniuni cu însăși Creatorul său. Dar omul în această căutare, mai ales din cauza mândriei sale, s-a îndepărtat și mai mult de Ceruri și s-a adâncit tot mai mult distanța între el și Creator. Dumnezeu a văzut chipul și asemănarea sa din om înnegrită de păcat și omul dezumanizându-se și cuprins de disperare.

“Ce putea face Dumnezeu în fața acestui proces de dezumanizare a omului, în fața tăinuirii adevărului despre Sine de către uneltirile duhurilor celor rele?” se întreba Sf. Atanasie cel Mare. “Ce altceva putea oare să facă, fiind Dumnezeu, decât să reînnoiască chipul Său în om, astfel încât omul să-L poată cunoaște din nou.”

Dumnezeu a trimis prooroci și chiar îngeri să readucă pe om la Sine, dar a fost necesar ca însuși El, Dumnezeu, să se aplece spre pământ pentru a înălța pe om la ceruri. “Ce minunată lucrare!” exclama Sf. Ioan Gură de Aur, “El a trimis întâi pe îngeri la om, iar apoi a înălțat pe om la cele cerești. Raiul s-a făcut pe pământ fiindcă raiul trebuia să ridice la sine lucrurile pământești.” Precum patriarhul Iacov din Vechiul Testament striga, “El va veni și lumea se va aduna în jurul Său.”

Întruparea Mântuitorului a sters negura păcatului de pe chipul dumnezeiesc din om și a respus pe om în adevăratul său drept, de moșternitor al Impărăției Tatălui Ceresc. Sf. Atanasie cel Mare spune “Cuvântul lui Dumnezeu se întrupează, pentru ca doar El, chipul Tatălui, putea reface pe om după chipul dumnezeiesc,” luând aminte la însuși cuvintele Mântuitorului: “Eu am venit să caut și să mântuiesc pe cel pierdut.” Era, deci, necesar ca Dumnezeu însăși să se întrupeze si să vină la noi, spune Sf. Leon cel Mare, “căci dacă El nu era Dumnezeu adevărat, El nu ne putea aduce nici un ajutor, iar dacă nu era om adevărat, El nu putea fi pentru noi un exemplu.”

Motivul pentru care Mântuitorul s-a întrupat de la Duhul Sfant și din Sfânta Fecioară Maria, ne spune Sf. Ioan Gură de Aur, este

“ca venind între noi, El ne va învăța, și învățându-ne, ne va și arăta lucruri pe care omul nu le poate vedea. Fiindcă omul crede că ochii sunt mai demni de crezare decât urechile, îndoindu-se de ceea ce nu vede, astfel, El s-a smerit și ni s-a arătat nouă în trup pentru a șterge orice urmă de îndoială.”

Mântuitorul Hristos, învățându-ne, ne-a deschis mintea către Scripturi și profeții, cum zice proorocul David: “El va veni așteptat așa cum așteaptă un câmp însetat ploaia.” Naștera sa este de importanță cosmică. Este de o infinită importanță nu numai pentru noi personal, pentru familiile noastre, pentru neamul nostru ci pentru întreaga creație al cărui Creator El este. Intr-adevăr întruparea Sa în lume este binevenită!

Dorind să-L cunoaștem, suntem chemați să I ne închinăm, “căci dacă Hristos este Dumnezeu, așa cum și este, dar n-ar fi asumat și firea omenească, noi am fi fost încă străini mântuirii. Să I ne închinăm deci ca unui Dumnezeu, știind că s-a făcut și om pentru noi,” ne îndeamnă Sf. Chiril al Ierusalimului. Mântuitorul Iisus Hristos, “a venit ca mana cerească să sature pe cei flămânzi” spune Sf. Chiril al Ierusalimului, pe cei care au fost însetați de adevăr și cautători de fi repuși în dreptul lor în creația lui Dumnezeu. Ca urmare, praznicul de astăzi, al întrupării Impăratului Păcii, reamintește lumii întregi, ca omul este moștenitorul Împăratului Ceresc chemat la moșternirea cea veșnică.

Ne bucurăm oare astăzi de nașterea Sa? Cu siguranță că da. Să ne bucurăm cu adevărăt! “Recunoaște creștine demnitatea aceea care ți se cuvine” îndeamnă Sf. Leon cel Mare. Demnitate? Da, “pentru că noi suntem temple ale Duhului Sfânt” (1 Cor. 6:19) în care locuiește Dumnezeu, în care Dumnezeu umblă și care ne cheamă pe fiecare după al său nume. Ca urmare, noi nu suntem niciodată singuri, nici în clipa cea mai întunecată a vieții, și nici atunci când uneltirile satanice vin să ne destrame, “Dumnezeu este cu noi! Ințelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu!”

Acolo unde sunt dreptmăritori creștini, acolo este și Biserica, acolo este locașul lui Dumnezeu. Închinătorii adevărați și râvnitori vin la leagănul Pruncului Hristos cântând de bucurie, precum Sf. Ioan Gură de Aur spunea:

“Mă minunez purtând în brațele mele leagănul lui Hristos. Căci acesta este toată nădejdea mea, acesta este viața mea, acesta este mântuirea mea, acesta este instrumentul cântării mele, harpă a sufletului meu!”

La nașterea lui Hristos îngerii au cântat: “Mărire lui Dumnezeu întru cele de sus și pe pământ pace și între oameni bunăvoire” (Luca 2:14) Această pace s-a împlinit prin Hristos însuși care ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu Tatăl, spune Sf. Chiril. In timp de persecuție sau liniște, în vremuri bune și în bucurie, pacea lui Dumnezeu nu are limite (Isaia 9,7). La fel și pentru noi astăzi, bucuria noastră nu cunoaște limite, să ne grăbim să întâmpinăm pe pruncul Hristos în lume, Cel care aduce împăcare și pace tuturor. Este binevenit! Să-L primim pentru că este Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Său.

Fiindcă azi “nouă prunc ni s-a născut, nouă astăzi un fiu ni s-a dat” (Isaia 9:5) ploaia a căzut peste pământul însetat, mireasma a acoperit pământul, norul cel blând și ocrotitor a venit în mijlocul nostru, stâlpul de foc ne-a condus din întuneric la lumina strălucitoare, iar pruncul nou născut își întinde mâna arătându-ne ce va să fie, împlinirea făgăduinței, “când Hristos, Care este viața voastră, Se va arăta, atunci și voi, împreună cu El, vă veți arăta întru slavă” (Col. 3:4).

Hristos se naște! Măriți-L!

Cu doriri de sănătate, pace și întru toate bună sporire,
† NATHANIEL
Din Mila lui Dumnezeu și Voia Poporului,
Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America si Canada
Biserica Ortodoxă în America

Hristos a înviat !

SCRISOARE PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI 2016IPS_Nathaniel

+ NATHANIEL,
Din Mila lui Dumnezeu și Voia Poporului
Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America și Canada, Biserica Ortodoxă în America

Iubitului nostru cler, monahilor și binecredincioșilor creștini ai
de Dumnezeu-păzitei noastre Episcopii, har, milă și pace de la Dumnezeu, iar de la noi părintească dragoste și arhierești binecuvântări,

HRISTOS A ÎNVIAT !

Învierea Domnului nostru Iisus Hristos din morți este nucleul credinței creștine. Aceasta este vestea bună a Bisericii dintru început; și este aceeași și astăzi, și trebuie să fie până la a doua venire a Domnului.

Tot ceea ce noi credem, tot ceea ce noi învățăm, orice mărturisire rostim are Învierea ca punct de plecare. Importanța acestei mărturisiri nu poate fi deloc subestimată.

Primul martir al Bisericii, Sf. Ștefan, în rugăciunea de la uciderea sa cu pietre, a mărturisit zicând: „Doamne Iisuse, primește duhul meu … și Doamne, nu le socoti lor păcatul” (Fapte 7:59-60). Prin această simplă afirmație, el a confirmat credința sa, că Hristos este cu adevărat viu chiar după moartea Sa de pe cruce, și că El are puterea de a ierta păcatele.

Martorii acestor timpuri confirmă ceea ce era în inimile și pe buzele tuturor celor care îl urmau pe Hristos: faptul că El era viu și așezat pe tronul domniei Sale în ceruri; că El este atât Dumnezeu adevărat cât și Om desăvârșit. Aceasta este și mărturisirea Sf. Apostol Pavel, care a fost prezent la uciderea cu pietre a lui Sf. Ștefan:

„Iisus nu a murit numai pentru noi – Cel care a înviat, Cel ce şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Cel ce și mijloceşte pentru noi !” (Romani 8:34).

Comunitatea Bisericii primare a continuat să mărturisească Învierea Domnului Iisus Hristos cu mare putere, și mare har era peste ei toți (Fapte 4:33). Se adunau săptămânal de ziua Învierii și se rugau și cântau cu o singură inimă și într-un singur gând, și se împărtășeau dintr-o pâine și un potir, ca un singur trup.

Astăzi, mii de ani mai târziu, Biserica, adică comunitatea credincioșilor, încă face același lucru: mărturisește pe Domnul cel Înviat și se împărtășește cu Trupul și Sângele Său. Ne adunăm împreună în biserici cel puțin o dată în fiecare săptămână, pentru a confirma credința noastră în Domnul Iisus Hristos și Învierea Sa din morți. Toți de fapt ar trebui să se apropie de Sfântul Altar pentru a primi Cinstitele Darurile date nouă, adică Sfânta Împărtășanie: viața veșnică.

DSC_1931Uneori, ne mai răcim; și cam uităm făgăduințele pe care Dumnezeu ni le-a făcut. Viața noastră de zi cu zi este umplută cu grijile și greutățile acestei lumi și preocuparea pentru mâine. Dar cu adevărat, cu toții avem nevoie de sărbătorirea săptămânală, duminica, a Învierii Domnului; dar și mai mult avem nevoie în special marea prăznuire a Sfintelor Paști din fiecare an, care ne aduce aminte de puterea lui Dumnezeu și de făgăduința Sa de a veni din nou întru slavă.

Domnul a promis pe Duhul Sfânt tuturor celor care primesc sfântul botez. Însuși Domnul Hristos a promis că El este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Astfel, fiecare om, în fiecare epocă, poate fi sigur că mărturia ucenicilor din Biserica primară este aceeași și astăzi în Biserică, și că fiecare om trebuie să audă și să primească această „veste bună” și să trăiască prin ea.

Pentru cei care au nevoie de încurajare despre această „veste bună”, să ascultăm cuvintele Sf. Apostol Petru:

„pe Care-L iubiţi fără să-L fi văzut; întru Carele crezând fără ca încă să-L vedeţi, bucuraţi-vă cu bucurie de negrăit şi preamărită, dobândind sfârşitul credinţei voastre: mântuirea sufletelor” (1 Petru 1: 8-9).

Sa lăsăm aceste cuvinte să fie călăuza noastră pentru aceste zile preamărite când prăznuim Învierea Domnului nostru. Să fie, de asemenea, o continuă aducere aminte a noastră, că Învierea lui Hristos este cheia spre mântuirea sufletelor noastre și a vieții noastre veșnice.

Hristos a înviat ! Adevărat a înviat !

Fie ca Învierea Domnului să vă aducă toate binecuvântările cerești făgăduite și împlinite prin venirea Domnului nostru pe pământ !

+ NATHANIEL, Arhiepiscop

Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului

Reproducem textul Scrisorii Pastorale a Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Nathaniel la Sărbătoarea Nașterii Domnului:

„Toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească.”

Iubiții mei fii duhovnicești, preacucernic cler, preacuvioși monahi, și dreptmăritori creștini ai de Dumnezeu păzitei noastre Episcopii:

Har și Pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi, arhierești binecuvântări!

Hristos se naște ! Măriți-L !

Înalt Prea Sfințitul Nathaniel

Iubiți credincioși,

În această mare zi, prăznuim Nașterea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, născut în Betleemul Iudeii, în Israelul de azi. Numim această sărbătoare, „ziua Sa de naștere”, o naștere, însă, neînțeleasă de cei din vremea aceea, dar necunoscută de prooorcii din vechime, de Moise, de David și de sfinții strămoși, care așteptau venirea lui Mesia. In timp ce întregul Israel își ducea viața de zi cu zi, acolo în iesle sărăcăcioasă, Emanuel – care se tâlcuiește, Dumnezeu este cu noi – se naște în mijlocul poporului, printre neamuri: evrei, romani, greci și chiar străini, în cetatea Betleemului.

Dar atunci foarte puțini, cu adevărat, au fost cei care au auzit cântarea îngerilor care slăveau pe Dumnezeu și inconjurau locul unde Mesia a binevoit a se naște. Insă astăzi, milioane de oameni cântă și laudă nașterea lui Hristos, Emanuel. Domnul Hristos, în a Sa lucrare pământească, a cuvântat din Legea lui Moise, a reamintit poporului profețiile despre de nașterea Sa si a cântat psalmii strămoșului David. Poporul cunoștea aceste scripturi ca de asemenea și ucenicii săi care au fost martori la lucrările Sale. Doar faptul că Scripturile aveau să se împlinescă în ziua cea rânduită, ei aceasta nu au putut imediat realiza.

De aceea, mai tarziu, înainte de înălțarea Sa la ceruri, Hristos le spune „toate cele scrise despre mine” trebuie să se împlinească. Sfântul Apostol Pavel mărturisește acest lucru spunând:

„în multe rânduri şi-n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi, în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut, fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale” (Evrei 1:1-3).

Bine știm că, Dumnezeu, din iubirea sa pentru oameni, ne-a grăit mai întâi prin sfinții prooroci.

past1Dar pentru a arăta în mod și mai direct această iubire pentru noi, la plinirea vremii, a trimis în lume pe Iisus Hristos, Fiul Său, pe care îl numim „Cuvântul lui Dumnezeu.” Hristos ne grăieste totul de la Dumnezeu Tatăl, nu ca rob precum profeții, ci ca adevăratul și unul născut Fiul Său. În Crez, mărtusirim:

„cred…și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat…S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.”

Sfântul Clement Romanul spunea: „Oare nu avem numai Un singur Dumnezeu, Un Hristos și Un Duh Sfânt care s-a revărsat peste noi? Și oare nu este numai o chemare în Hristos?” (Epistola către Corinteni, 46).

Acest personal “Cuvânt a lui Dumnezeu” care se numește Iisus Hristos, ne aduce nouă direct pe Dumnezeu Tatăl. Hristos, a doua persoana a Sfintei Treimi, este și a fost dintotdeauna cu Tatăl de la început a adus toate întru ființă și toate întru veșnicie, “fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale.”

Acest sfânt praznic al creștinilor, sărbătoarea Nașterii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în trup, are fundamente scripturistice, în legea lui Moise, a Profețiilor și în Psalmi. De aceea după Învierea Sa din morți, pentru 40 de zile a rămas pe pământ cu ucenicii Săi și „le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile” (Luca 24:45) pentru ca în cele din urmă spuse uncenicilor Săi, Domnul a întărit cuvintele proorociilor de demult „…toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească” (Luca 24:44).

past2Incepând de la Facere și până la Revelație, Sfintele Scripturi ne aduc aminte de nevoia pe care omenirea o are de un Mântuitor, de nevoia nașterii Mântuitorului, de nevoia reîntoarcerii Mântuitorului, care este Hristos, Dumnezeu. Știm că naștera Domnului Hristos este întruparea Sa în lume, în timp și spațiu, din pântecele Fecioarei Maria în Betleemul Iudeii, și totodată știm și că Hristos a fost înainte de timp și de toate cele create. El însuși este împlinirea Legii și a Profeților si Psalmilor dar și a dorinței arzătoare a fiecărui suflet de a fi împreună cu Dumnezeu, „fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale.”

Sfântul Ioan Evanghelistul ne amintește despre Cuvântul Vieții:

„Ceea ce era de la’nceput, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii noştri am văzut, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul Vieţii – şi viaţa s›a arătat, şi noi am văzut-o şi mărturisim, şi vă vestim viaţa de veci care la Tatăl era şi care nouă ni s’a arătat – (1 Ioan 1:1-2) “fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

Auzind și cuvintele Proorocului Isaia, ne dăm seama de nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu pentru noi în făgăduința nașterii Mântuitorului, care avea să aducă nădejde întregii omeniri. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric din dragostea Sa: „Poporul cel ce umbla în întuneric a văzut lumină mare”„Că Prunc ni S’a născut, Fiu, şi ni S’a dat, a Cărui stăpânire Şi-o poartă pe umăr; şi numele Lui se cheamă: Înger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, … Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu-i va fi hotar” (Isaia 9:5-6), El însuși „fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

past3Aceasta, înseamnă, iubiți credincioși, că nu numai în duh trebuie să mergem către Betleem să ne închinam Lui, ci mai ales, să înțelegem că Dumnezeu a deschis ușile Raiului și ne-a primit pe toți la sine oriunde ne găsim noi, duși fiind acolo de Fiul Său, pruncul născut în peșteră și culcat în iesle. Mai precis, așa cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, „că Viața care a fost nevăzută” a devenit acum văzută prin pântecele Maicii, Preasfânta și Preacurata Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, fiind atins, văzut, auzit de oameni, „fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

Incheiem aceste gânduri cu frumoasele cuvinte al condacului praznicului Nașterii Domnului, compus de Sfântul Roman Melodul, despre „Cuvântul Vieții”:

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”

Cu adevărat Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.

Hristos se naște! Măriți-L!

Cu doriri de sănătate, pace și întru toate bună sporire,
† NATHANIEL
Din Mila lui Dumnezeu și Voia Poporului,
Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America
Biserica Ortodoxă în America

Hristos Se naște !

parintele_liviu„Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din ceruri întâmpinați-L”

Iubiți credincioși!

Sărbătoarea Crăciunului ne dă ocazia să retrăim unul dintre cele mai importante evenimente ale creștinătății: Nașterea Domnului Hristos sau venirea Sa în lume.

Cu mare bucurie în suflete, așteptăm să ne întâlnim cu pruncul Iisus în Bethleemul ceresc – Sfânta Biserică, pregătiți cu darurile duhovnicești, darurile care au fost aduse chiar și de corul îngerilor în noaptea Nașterii Sale: „Mărire întru cei de sus Lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoie”.

După mii de ani „la plinirea vremii”(Gal. 4,5), prin făgăduința Tatălui ceresc, descoperita profetului Isaia :,,Iată Fecioara va lua în pântece și va naște un fiu si-I vor pune numele Emanuel, ce se tâlcuiește cu noi este Dumnezeu (Isaia 7,14), se milostivește Bunul Dumnezeu și trimite Duhul Sfânt asupra Fecioarei Maria, așa cum mărturisește îngerul Gavriil :,,Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui PreaÎnalt te va umbri; de aceea și Sfântul Care Se va naște din tine, Fiul Lui Dumnezeu se va chema (Luca 1,35).

Aceasta este Taina Întrupării Domnului Iisus Hristos, devenind asemenea noua și chiar mai mult decât atât :„Chip de rob luând”(Filipeni 2,7), a coborât printre noi, ca unul dintre noi ( Nicolae Velimirovici).

La fiecare Sfântă Liturghie, mărturisim învățătura stabilita la Sinodul I Ecumenic ( anul 325) și anume:

„Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut o” (Simbolul de Credință)

parCa un împărat al Cerului, ar fi putut cobori într-un palat, dar Si-a ales o iesle sărăcăcioasă, arătând prin aceasta smerenia, care caracterizează pe adevăratul fiu al Lui Dumnezeu.

Să-L primim cu bucurie și cântări de lauda, căci astăzi avem pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce a venit pentru noi și va rămâne cu noi, până la sfârșitul veacurilor. Dacă magii au venit de la marginile lumii, aducând pruncului Iisus daruri de aur, smirnă și tămâie, cu atât noi să-L întâmpinăm cu bogăția sufletească și cu darurile duhovnicești, pregătind locașul, unde să coboare Hristos. Daca Hristos se coboară în mod tainic și noi trebuie să ne pregătim tot în acest fel, prin post, rugăciune, spovedanie și Taina Sfintei Împărtășanii.

Iubiți credincioși!

Să mulțumim Maicii Domnului, care a fost aleasa cerului și a pământului, prin care S-a coborât dragostea Lui Dumnezeu pentru noi.

Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate darurile Sale revărsate asupra noastră, să întâmpinăm Nașterea Domnul Iisus cu bucurie, cu rugăciune și cu frumoasele noastre colinde tradiționale și în acest an binecuvântat-2015.

Părintele Paroh Liviu Alexandrescu împreună cu Consiliul Parohial de la Catedrala ,,Buna Vestire’’ vă urează Sărbători Fericite cu pace și un An Nou cu multe bucurii.

 

Fiți purtători de lumină în lume !

Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, 2015
Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea; totdeauna binecuvântăm pe Domnul şi lăudăm Învierea Lui”.

Iubiţi credincioşi !

Ne-a binecuvântat Bunul Dumnezeu să străbatem drumul celor şase săptămâni ale Postului Mare şi mai ales să ne întâlnim în miez de noapte, în faţa sfintelor biserici, pentru a prăznui cu bucurie Învierea Domnului Iisus din morţi. Este cea mai frumoasă şi mai înălţătoare sărbătoare a creştinătăţii.

Hristos e viu ! Hristos trăieşte ! Hristos a Înviat ! Nu mai suntem singuri, ci suntem împreună cu El. Astăzi ni se cade să repetăm cuvintele proorocului Isaia, care zice: „Unde-ţi este moarte boldul tău? Unde-ţi este moarte biruinţa ta?”. Acum auzim iar glasul Domnului Iisus care răsună de mii de ani şi trece pe la uşa sufletului nostru, zicând : „Bucurați-vă!” şi „Nu vă temeţi !”, deoarece sunteţi fii ai Învieri, trăiţi prin Înviere şi treceţi din „moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”.

Prezenţa dumneavoastră în număr aşa de mare la slujba de Paşti arată faptul că Învierea Domnului face parte din viața şi credinţa noastră. Ne naştem cu ea şi avem în firea noastră creştinească dorinţa de lumină şi Înviere. Am venit să-L întâmpinăm pe Domnul Iisus înviat din morţi, să primim lumină din lumina Învierii şi să ne angajăm la drumul parcurs de El, ca o lucrare a pătimirii, dar şi a învierii noastre cu Hristos. Pentru noi nu mai există moarte şi întuneric, ci doar viaţă şi lumină: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm, Paştile Domnului, Paştile”, cum spune cântarea bisericească.

Veniţi de luaţi lumină, voi cei osteniţi şi împovăraţi cu atâtea greutăţi şi suferinţe în trupul şi sufletul vostru! Nu vă lăsaţi copleşiţi de întunericul deznădejdii, căci Hristos a Înviat! Fiţi purtători de lumină într-o lume în care întunericul necredinţei, al urii, al păcatului şi al duşmăniilor de tot felul încearcă să zdruncine temeliile cele mai adânci ale existenţei! Tineţi această lumină în mâini şi puneţi-o în suflet, căci este lumina adusă de Hristos.

Lumina nu poate fi cuprinsă de întuneric, aşa cum nici adevărul nu poate fi înlocuit cu minciuna. Domnul Hristos spune : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan XIV, 6). Să păstram acest Adevăr venit de sus, de la Dumnezeu, propovăduit de sfinţi şi păstrat de înaintaşii nostri, preoţi și credincioşi, care au luptat, s-au sacrificat şi şi-au dat viaţa pentru adevăr. Acest lucru ne identifică cu Hristos, cu casa noastră din cer, dar şi de pe pământ.

Să mulțumim Bunului Dumnezeu că avem această Catedrală frumoasă şi curată, izvor de lumină şi credinţă, purtătoare de credinţă nealterată, deschisă mereu spre împlinirea noastră spirituală. Să o păstrăm în pace şi adevăr, iar frumoasele tradiţii moştenite de la înaintaşii noştri, ca cea mai mare zestre spirituală şi materială ce ne-au lasat-o, să le păstrăm cu sfinţenie. Trebuie să recunoastem jertfa şi truda lor, depusă la temelia acestei Catedrale, făcută în condiții mult mai grele decât în ziua de astăzi. Aceasta a fost casa lor, aceasta este casa noastră şi va fi casa copiilor noştri, dacă o vom apăra, îngriji şi o vom păstra curată, aşa cum am primit-o.

Primul cuvânt rostit Apostolilor de Mantuitorul Hristos după Mărita Sa Înviere, a fost: „Pace vouă!”. Ce e mai frumos pe lumea aceasta decât să trăim în pace, în înţelegere şi în adevăr. De atunci şi până astăzi, creştinul adevărat propovăduieşte pacea şi transmite adevărul, ca un mesaj hristic sfânt.

Dragii noştri,

Cu aceste gânduri, vă dorim să aveţi parte de lumină în suflete, de un Paşte fericit, de împlinire şi bucurie în viață şi vă salutăm creştinește cu tradiționalul: „Hristos a Înviat!”