Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.”

Iubiți credincioși !

Privind în jurul nostru cu ochii credinței, văzând creația divină ca pe un veșmânt al măririi lui Dumnezeu, nu putem descoperi decât o parte din măreția, frumusețea și întelepciunea ei.

Să-L contemplăm pe Dumnezeu în toate lucrurile Sale! Să spunem: „Cât de mărite sunt lucrurile Tale, toate cu înțelepciune le-ai făcut!” (Ps.103,25). Vedeți pământul cu lungimea lui, marea și oceanele cu valurile lor, cerul cu viețuitoarele, animalele sălbatice, iarba câmpului, puterea soarelui, lumina lunii și stelele cu podoaba lor. Toate acestea definesc mărirea Sfintei Treimi !

Priviți la chipul omului și vedeți dragostea lui Dumnezeu: „Să facem om după Chipul și asemănarea Noastră” (Facere 1,26). Dumnezeu creează totul prin Cuvântul Său! Cuvântul Său este Adevărul, care la „plinirea legii”( Galateni 4,4) se va întrupa „de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și se va face om.” (Crezul).

Dragostea lui Dumnezeu continuă și după căderea în păcat a primilor părinți, Adam și Eva. Cuvântul  ține legătura cu cei aleși, cu împărații, cu regii, cu proorocii și drepții din Vechiul Testament.

Întruparea Cuvântului, ca cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, este același Cuvânt „prin Care toate s-au făcut” și „Cel care S-a făcut trup”(Ioan 1,14), devenind omul cel nou – Iisus Hristos.

Așa începe Evanghelia Sfântului Ioan:

„La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut, din ce s-a făcut” ( Ioan 1, 1-3).

Trimiterea Fiului lui Dumnezeu în lume arată iubirea nemărginită a Tatălui fața de creația Sa. Iisus Hristos păstrează calitatea de Fiu, făcându-ne prin înfiere și pe noi, fii ai lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog spune despre iconomia întrupării Sale:

„Nu e decât acela că, împărtășindu-Se de ale noastre, să ne facă pe noi părtași de ale Sale. Căci Fiul lui Dumnezeu de aceea S-a făcut fiu al omului, ca să ne facă pe noi oamenii, fiii lui Dumnezeu”.

Creația și Întruparea nu determină o schimbare în natura lui Dumnezeu. Dumnezeu-Cuvântul se coboară la noi, deoarece noi nu eram în stare să ne urcăm la El. Întruparea înseamnă micsorare (kenoză), adică Fiul „S-a smerit pe Sine, chip de rob luând” (Filipeni 2,7), ascunzând puterea și harul Său pentru a nu umili pe oameni.

Prin Întruparea și Jertfa Fiului lui Dumnezeu, s-a întâmplat minunea ridicării din păcat și din moarte și a îndumnezeirii omului. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie:

„Ieri mi-ai spus: pământ esti și în pământ te vei întoarce, iar azi: șezi de-a dreapta Mea întru slavă!”.

Sfântul Isac Sirul spune că smerenia Fiului Său  este haina lui Dumnezeu. Trebuia să o poarte, căci omenirea n-ar fi ascultat de cuvintele gurii Sale. Întruparea aduce această revărsare a Împărăției lui Dumnezeu în noi și în mijlocul nostru prin prezența Împăratului Cerului în spațiul umanității.

Cuvântul lui Dumnezeu a fost, este și va fi același, până la sfârșitul veacurilor! În lumea de astăzi, în căutarea unei ordini mondiale, de dragul „aproapelui”, printre mouse-uri și computere, se pierde din nou Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, familia creștină nu poate fi un obstacol în calea slujirii și marturisirii lui Hristos. Dacă cuvintele noastre sunt mai prețioase decât Cuvântul-Hristos, viața noastră rămâne în loc.

Aceasta este Taina nespusă a creștinătății! O, comoară ascunsă în taina inimii omenești! Fericitul Augustin spune :

„Ne-ai făcut pentru Tine Doamne și neliniștit este sufletul meu până ce nu se va odihni întru Tine”.

Domnul Iisus n-a ezitat să Se jertfească omului, ajungând până la spălarea picioarelor lui. Fericirea omului nu este doar de a ști că este Dumnezeu, ci de a trăi împreună cu El. Unii L-au primit, alții L-au urât, dar de ești un creștin adevărat, primește-L un ceas în inima ta!

Pe drumul aprins și luminat în  cautarea Cuvântului- Hristos, au mers sfinții, martirii, profeții, apostolii, mucenicii și mărturisitorii lui Hristos, care și-au dat ce aveau mai de pret: viața! Au găsit drumul spre viața cea de veci, cum spune și Domnul Hristos: „În Aceasta este viața veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis!” (Ioan 17,3).

Harul Domnului Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toți !