preot paroh Liviu Alexandrescu

 „În Biserica Măririi tale stând, în cer ni se pare a fi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească, deschide nouă si ușa milostivirii tale.” (Troparul Utreniei)

 Biserica este Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăție, trăirea și împărtășirea concretă de viața cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea și bucuria în Duhul Sfânt, ce caracterizează Împărăția lui Dumnezeu (Rom. 14, 17)

După Sf. Apostol Pavel, Biserica este Mama tuturor celor care se nasc în Duh, primind o nouă viaţă, trăind într-o altă sferă de existenţă: „viaţa lui Hristos’”. Sfinţii Părinţi din primele veacuri numesc adesea Biserica ,,Mamă”. Ea îşi exercită maternitatea prin Cuvânt şi Sfințenie. Astfel, ea face ca în noi să nască şi să crească viaţa divină.

Sf. Ciprian al Cartaginei spune:

„Cine nu are Biserica drept mamă, nu poate avea pe Dumnezeu drept Tată’’.

Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu. S-au împlinit o sută de ani pentru Mama Comunității Române din Montreal, adică pentru Biserica „Buna Vestire’’, pe care au adus-o în suflet primii emigranți români și au asșzat-o într-un locaș zidit pe dragoste, credința și sacrificii. Nu s-au gândit la interesele personale, ci au știut că lipsa mamei și a tatălui, adică a Bisericii și a lui Dumnezeu, nu le va da liniște, pace și cu siguranță, mântuire. Lipsa rugăciunii, a jertfei liturgice, a preotului, a Sfintelor Taine, a tradițiilor dumnezeiești de acasă, le-ar fi dublat greutățile vieții de emigrant.

Ca mădular al Bisericii lui Hristos, creştinului ortodox nu-i mai rămâne decât să-şi dovedească această demnitate şi să păstreze vie şi curată amintirea acelor ctitori evlavioși ai acestei Biserici dreptmăritoare și să lase locul rugăciunii, care-i umple sufletul de mulțumire. Întrucat biserica este cer duhovnicesc, credinciosul se întâlnește cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, rămâne în legătură cu harul divin, iși spune necazurile și primește binecuvântare. Glasul tainic pătrunde în adâncul ființei noastre, ne cheamă la renașterea spirituală, ne dă putere și ne luminează. Doar aşa Biserica poate deveni „Cerul” de pe pământ şi cine nu îl râvneşte, refuză lumina şi căldura lui şi „vuietul Duhului cel dătător de viaţă.” (Ev. Ioan cap. III).

Cei care nu se împărtășesc din viața Duhului în Biserică, nici nu se adapă din izvorul cel prea curat al lui Hristos, ci își construiesc ei inșiși fântâni sărate si gropi mocirloase, de unde se adapă cu apă stricată, refuză să fie învățați de Biserică și luminați de Duhul Sfânt.

Pe drumul Damascului, îl intâmpină Dumnezeu pe Saul, prigonitorul de creștini, – cel care mai târziu se va chema Pavel –  și-i spune: „Saule, Saule, de ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul în țepușa !” (Fapte, 4-5). Hristos este prietenul nostru de drum, iar Biserica, ocrotitoarea noastră, pe care avem datoria de a-i păstra cu toată sfințenia.

Sfântul Ignatie Teoforul a spus:

„Veniți la Biserică, veniți la Liturghie. Nu lipsiți Trupul lui Hristos de unul din mădularele Sale, nu Îl lipsiți de ceva care Îi aparține Lui. Absența ta este o lipsă din trupul Lui”.

Așa e, fiindcă Biserica este Trupul lui Hristos, iar noi toți suntem mădularele Lui. Iar Sfintii Părinti spun ca atunci cand „nu va mai fi Liturghie”, adică Biserică sau comuniune, atunci va fi sfârșitul tuturor veacurilor și Fiul lui Dumnezeu va veni să judece lumea.

Asadar, să iubim Biserica din tot sufletul nostru și cu toată căldura inimii noastre și să zicem:

„Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povățuiește-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmașii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.”

Așa să ne ajute Dumnezeu !