Vestea cea bună

Preot paroh Liviu Alexandrescu

„Duhul Sfânt Se va pogorî peste Tine şi puterea Celui Preaînalt Te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din Tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema.”(Lc. l, 35)

Iubiti credinciosi!

Sărbătoarea Bunei Vestiri face parte dintre praznicele împărătești, care ne amintește de vestea cea buna adusa Maicii Domnului, de către îngerul Gavriil. Acest eveniment numit de Biserică „Buna Vestire” este sărbătorit pe 25 martie, ca o zi de mare bucurie pentru Maica Domnului și pentru întreaga omenire, primind vestea că „va naște pe Fiul Lui Dumnezeu” Domnul Iisus Hristos.

Referatul Genezei spune ca omul a fost făcut „după chipul Lui Dumnezeu”(Geneza 2,7). Însă chipul Lui Dumnezeu în om se referă la natura spirituală a omului, care poate intra în comuniune cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie de Nazianz spune :„In calitate de pământ sunt legat de viața de jos; dar fiind și o părticică dumnezeiască, eu port în mine dorința vieții viitoare”. Sfântul Vasile cel Mare spune : „omul a primit porunca să devină Dumnezeu”.

Prima pereche de oameni, stăpâniți de mândrie ( Adam și Eva), dorește să ajungă la perfecțiune și fericire, fără ajutorul Lui Dumnezeu și pentru aceasta vor pierde legătura cu izvorul vieții, Creatorul. Păcatul adamic consta în faptul că a vrut să devină dumnezeu, fără Dumnezeu.

Păcatul strămoșesc se transmite la fiecare urmaș al lui Adam, până la venirea Fiului Lui Dumnezeu, cum spune Sfântul Pavel :„Căci precum în Adam toți mor, tot așa, în Hristos toți vor învia”( 15,22) Corinteni. Evenimentul Întrupării Fiului Lui Dumnezeu a fost făgăduit după căderea în păcat a părinților Adam și Eva, apoi profețit și de alți profeți, printre care și Isaia proorocul :

„Iată Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, ce se tâlcuiește: cu noi este Dumnezeu”(Isaia 7,14)

Vestea cea buna vine de la Bunavestire, cu închinarea îngerului Gavriil prin cuvintele: „Bucură-te cea plină de dar”. Darul cel mare îl primește de la Duhul Sfânt, pentru sfințenia și curățenia de care a dat dovada toată viața, fiind aleasa cerului și a pământului, devenind mamă a Domnului Iisus și mamă a noastră, a tuturor.

De atunci avem cultul ei de mamă ideală, de mamă model pentru toate mamele. Eva a fost mama prin care a intrat păcatul în lume iar Maria a fost mama prin care a venit sfințenia și mântuirea. Eva s-a lăsat amăgită și ispitită de șarpele păcatului iar Fecioara Maria a fost „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Tot ce am pierdut prin Eva, am redobândit prin Maria. Este foarte important să știm că avem o mamă în cer și pe pământ, ca o scară care leagă pământul și cerul, care este receptivă la rugăciunile și nevoile noastre.

Un suflet de mamă, ca al Maicii Domnului, este permanent în rugăciune și mai ales cu mare trecere la ușa milostivirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul său, așa cum rostim în rugăciune:

„Ușa milostivirii deschide-o nouă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamului creștinesc”

Iubiți credincioși!

Hramul este prilejul de rugăciune, de bucurie și de mulțumire Lui Dumnezeu, Maicii Sale și Sfinților, pentru binefacerile pe care le primim de la ei. Bucuria hramului ne adună pe toți laolaltă, de la cel mic până la cel mare, de la cei vii, până la cei care nu mai sunt printre noi, în fiecare an, ajungând până la originea lui și anume pentru biserica noastră – anul 1918.

Bunavestire deschide porţile bucuriei

Preot paroh Liviu Alexandrescu

Una dintre sărbătorile apropiate sufletului nostru din aceasta perioadă, este ziua de Bunavestire, atât pentru faptul că îngerul Gavriil i-a dat vestea cea buna Fecioarei Maria de a naşte pe Mântuitorul, cât şi pentru că acest Praznic, a fost ales ca Hram al Catedralei noastre.

Bunavestire face parte din sărbătorile împărăteşti ale Preacuratei Fecioare. Această sărbătoare deschide porţile bucuriei celor ce au aşteptat din veacuri venirea Lui Mesia şi reprezintă începutul drumului de răscumpărare, pe care Dumnezeu îl deschide omului.

IMG_20160326_120419Arhanghelul Gavriil se arată Fecioarei Maria în chip real, ca trimis al lui Dumnezeu, aducând vestea cea bună : „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Duhul Sfânt se va pogori peste tine li puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi sfântul care se va naşte din tine, Fiul Lui Dumnezeu se va chema” . Într-adevăr, mare este această taină, o „taină ascunsă de veacuri şi de îngeri nestiută” (Col. I, 26), fiind prima zi de întalnire a Lui Dumnezeu cu oamenii, după atâtea veacuri de izolare.

Ziua de astăzi este cea mai sfântă din toate veacurile, căci aduce bucurie si vesteşte mântuirea în toata lumea. Astăzi, Dumnezeu a căutat cu mila şi cu îndurare din cer spre pământ şi a auzit suspinurile strămoşilor noştri şi plângerea tuturor celor ce se chinuiau în iad, de la începutul lumii. Maica Domnului este „mai cinstita decat heruvimii şi mai mărită fară de asemanare decât serafimii”, deoarece prin viaţa ei curată şi sfântă, a fost ,,aleasa cerului” de a naşte pe Fiul Lui Dumnezeu.

Prin Maica Domnului s-a coborât Dumnezeu pe pământ. Fecioara Maria este o scară care leagă cerul cu pământul. De aceea, îi adresăm rugăciunile noastre fierbinţi şi o rugăm să mijlocească pentru noi, înaintea fiului ei şi Dumnezeului nostru. Pe de altă parte ne bucurăm de prăznuirea hramului bisericii noastre.

Hramul împlineşte acelaşi rol în viaţa bisericii, ca şi îngerul păzitor în viaţa particulară a credincioşilor. El este paznicul bisericii, este primul care se îngrijeşte de soarta ei, o apără de tot felul de necazuri şi ocroteşte pe toţi credincioşii care vin să se roage şi să se închine în ea.

Hramul este prilej de rugăciune, de bucurie şi mulţumire Lui Dumnezeu şi Maicii Sale, pentru toate binefacerile pe care le primim de la ei. Hramul ne adună pe toti laolaltă, de la cel mai mic pâna la cel mare, de la cei vii pana la cei care nu mai sunt între noi, în fiecare an, ajungând până la originea lui şi anume pentru Catedrala noastră, până la anul 1918.

Cu această ocazie, Catedrala noastră vă aşteaptă cu drag si în anul acesta, pentru a ne împărtăşi din bucuriile duhovniceşti şi a fi alături de noi la agapa frăţească, dovedind aceeaşi fraternitate între noi, ca unii ce avem aceeași părinți cereşti.

Dumnezeu să ne ajute !

Să ne păstrăm Credința!

„Credința-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi
Că multe-s tari cum credem noi
Și mâine nu-s !”
( G. Coșbuc )

Iubiți credincioși !

Viața omului este un dar desăvârșit, oferit de Dumnezeu, împodobit cu rațiune, voința și sentiment, adică chipul lui Dumnezeu în el. Comunicarea cu Dumnezeu se face în funcție de credință, de trăire și de felul cum știm să-L păstrăm pe Dumnezeu în noi.

Credința înseamnă legătura dintre Dumnezeu și om, o lucrare divino-umană,
în virtutea harului dumnezeiesc pe care l-am primit de la botez. Ea vine din casa
noastră parintească și cerească . Credința ne face drumul luminos, ne învață cine
suntem, ce trebuie să facem, ne dă speranțe mântuitoare și viață.

_DSC8143Ea vine de la Mântuitorul Hristos, de la Apostoli și Ucenici, până la moșii și strămoșii noștri, care au păstrat-o și apărat-o, chiar cu prețul vieții lor. Ea ne însoțește oriune am merge, chiar și aici, departe de țară, ne ajută și ne dă puterea de a trece peste toate încercările vieții.

Credința lor este credința noastră, iar mărturisirea lor este mărturisirea noastră. Sfântul Atanasie Cel Mare spune: „Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să devină Dumnezeu”, sau, cum spune Sfantul Chiril al Alexandriei: „omul pământesc a devenit omul ceresc”. Prin această intervenție dumnezeiească, omul își recapătă locul lui în planul divin și primește energia necesară pentru a-și lucra mântuirea.

Cu ochii credinței vedem prezența lui Dumnezeu în creația Sa, cum spune psalmistul: „Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu, iar facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps.XVIII,1-2), iar prin celelalte virtuți teologice, ajungem la unirea cu Dumnezeu: „În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl și voi în Mine și Eu în voi” (Ioan XIV, 20).

Credinţa deplină şi tare este cea care se lucrează prin dragoste (Ioan XIII, 34) și este urmată de fapte bune, cum ne arată Sfîntul Apostol Pavel:

„De aş avea darul proorociei şi orice ştiinţă şi de aş avea toată credinţa încât să pot muta şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.” (I Corinteni 13,2).

Credința și dragostea de frați au ținut bisericile și comunitățile creștine în duhul Evangheliei și al lui Hristos, le-au apărat și ni le-au lasat ca moștenire. Avem o biserică curată, luminată și primitoare, mereu deschisă pentru a ne ruga și a învăța cum să trăim după voia lui Dumnezeu.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Preot Liviu Alexandrescu

Hramul Bunei Vestiri

Preot paroh Liviu Alexandrescu

„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” (Luca 1,26-28)

Iubiți credincioși !

Hramul este prilejul de rugăciune, de bucurie și de multumire lui Dumnezeu, Maicii Sale și Sfinților, pentru binefacerile pe care le primim de la ei. Bucuria hramului ne adună pe toți laolaltă, de la cel mic pâna la cel mare, de la cei vii până la cei care nu mai sunt printre noi, în fiecare an, ajungând până la originea lui și anume, pentru biserica noastră – anul 1918.
Hramul împlinește același rol în viața noastră, ca și îngerul păzitor în viața particulară a credincioșilor. El este paznicul bisericii, este primul care se îngrijește de soarta ei, o apără de tot felul de necazuri și păzeste pe toți credincioșii care se închină și se roagă în numele lor.

BunavestirePentru noi, această binecuvântată zi – Buna Vestire (25 Martie), reprezintă momentul de prea cinstire a Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii, care veghează și împărtășește din darurile Sale prea sfinte tuturor credincioșilor care intră și se roagă în Casa Domnului, în Numele Născătoarei de Dumnezeu. Maica Domnului stă în așteptarea nostră, în ascultarea liturgică a rugăciunilor, a cântărilor, ca apoi să ne împartașească din darurile Sale, cu aceeași bucurie pe care a primit-o și ea de la Tatăl ceresc, prin glasul îngerului Gavriil, în ziua de Buna Vestire.

Sf. Teofan Zăvorâtul spune:

„Preacurata Stăpână de Dumnezeu Născătoare, cea dintâi primitoare a bucuriei, să ne bucure pe toţi cu această bucurie – pe unii cu simţământul mântuirii împlinite, pe alţii cu nădejdea nemincinoasă a primirii ei, încât fiecare să înalţe cu ea acum laudă: măreşte, suflete al meu, pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Amin!”

Sfânta Scriptură ne amintește că Maica Domnului, mai cinstită decât heruvimii și mai marită fără de asemănare decât serafimii, devine, prin viața ei curată și sfântă, aleasa cerului, pentru a-L naște pe Fiul Lui Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Minunea Întrupării Fiului lui Dumnezeu este lucrarea comună a tuturor Persoanelor Preasfintei Treimi și a Fecioarei Maria, astfel că Tatăl o umbreşte cu puterea Sa, Duhul pogoară peste ea, iar Fiul vine în trup omenesc prin voinţa și credinţa Preacuratei Fecioare.

Îngerul Gavriil a numit-o pe Fecioara Maria „plină de har”, deoarece sufletul ei era ca o biserică, plin cu daruri dătătoare-de-viață ale Sfântului Duh, cu mireasmă și curăție cerească. Ea este modelul celor care vor să-L primească pe Hristos. Am putea învăța de la ea cum să trăim, ce am putea și noi face, ca să Se sălășluiască Domnul în noi, în inimile noastre.

Înțeleptul Solomon întreabă: „Cine este aceasta care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna și aleasă ca soarele ?”, iar împăratul David zice: „Dumnezeu Și-a așezat scaunul Său în soare” – vorbind despre Maica Domnului.

Maica Domnului a fost aleasă de Preasfânta Treime, din toate neamurile pământului, ca cea mai curată și mai Sfântă Fecioară, din neamul lui Aaron, dupa mamă și din neamul lui David, după tată, aleasă din două seminții de frunte după trup. Din lumea în care diavolul iși strigă chemările, Dumnezeu alege oameni cu viața sfântă, dreaptă și curată. Alegerea Maicii Domnului spre a fi vasul ales al Întrupării Domnului, deschide ușa Împărăției cerului, închisă de la părinții Adam și Eva.

Inima Evei s-a necurățit din pricina mândriei și a neascultării față de Dumnezeu. Smerenia și ascultarea Maicii Domnului nu se poate grăi în cuvinte. Numai Fiul ei, Mântuitorul Hristos, o va întrece prin smerenia și ascultarea Lui. De atunci se deschid ușile pocăinței, pe care intră oamenii smeriți, fără zgomot, neștiuți nici de ei înșiși, anume sfinții. Pe sfinți nu-i poate vedea decât cine are ochi să-i vadă.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune:

 „Dumnezeu, Duhul Sfânt are multe sălașuri în această lume întinsă, dar inima neprihanită a omului este locașul în care este cel mai bineplăcut să Se sălășluiască. Acesta este adevăratul Lui sălaș; toate celelalte sunt numai locuri în care Își face lucrarea. Inima omului nu poate fi niciodată pustie. Întotdeauna este plină cu ceva: fie cu iad, cu lumea sau cu Dumnezeu. Ceea ce se află în inimă este prin sine legat de curăția ei”.

Din clipa în care Maria a spus: „Fie mie după cuvântul tău”, firea divină și firea umană s-au unit ipostatic în Persoana lui Iisus Hristos, iar Preacurata Fecioară Maria a fost curăţită de păcatul strămoșesc și personal și a devenit Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Pavel spune că a întemeiat pe pământ împărăția Sa – Sfânta Biserică cea una, prin care aducându-i la Sine pe oameni, îi umple cu prisosință de „binecuvântări de tot felul în cele cerești, întru Hristos.” (Efes. 1,3).

Iubite frate în Hristos Domnul !

Când te scoli, amintește-ți că există Biserica lui Dumnezeu pe pământ, închină-te launtric și bucură-te de mila lui Dumnezeu ce ni s-a arătat în ea. Când mergi spre somn, amintește-ți că există Biserica lui Dumnezeu, care face ca tu să te culci, să adormi și să te scoli neprimejduit.

Această mare bucurie – anume că există pe pământ Sfânta Biserică și că noi înșine facem parte din mădularele vii ale Bisericii celei Uneia, Sfinte, Sobornicești și Apostolești – trebuie să ne stăpânească în toată vremea vieţii noastre, îndepărtând pe toate celelalte, pentru care nu trebuie să avem, prin urmare, nici timp, nici inimă.

Asa precum Maica Domnului și-a dăruit toată ființa lui Dumnezeu prin ascultare, tot așa să ascultăm și noi de chemarea lui Dumnezeu, în slujirea oamenilor și a Lui Dumnezeu, spre regăsirea bucuriei și a împlinirii sufletești.

Întru această așteptare, să ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu, care e Bucuria noastră, să ne păzească pe drumul vieții de toate întâmplările cele rele, să ne asculte rugăciunile noastre în nevoi, să ne sprijine în necaz și să călăuzească sufletele noastre pe calea mântuirii spre fericirea noastră, a Fiului ei și Dumnezeului nostru, în veci.

Amin.