Întemeierea Bisericii

„Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu, (Pogorârea Duhului Sfânt).Voi însă voi să rămâneți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus’’(Luca 24, 49)

Iubiți frați!

Biserica este instituția întemeiată de Mântuitorul Iisus Hristos prin Întruparea Sa, ca urmare a refacerii comuniunii dintre om și Dumnezeu. Începutul refacerii comuniunii are loc la Întruparea Domnului Hristos, iar Biserica ia ființă sub forma nevăzută, harică, la momentul Jertfei de pe Cruce și al Învierii Sale, moment care reface legătura pierdută de primii oameni, Adam și Eva.

Ca să înțelegem identitatea noastră cu Dumnezeu, trebuie să explicăm ce înseamnă mântuirea obiectivă și mântuirea subiectivă a omului.

Mântuirea obiectivă a omului este un dar de la Dumnezeu, oferit prin Jertfa Mântuitorului (atributul Domnului Hristos) : „Căci în har sunteți mântuiți, prin credință și aceasta nu e de la voi; este darul Lui Dumnezeu. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2,8-10) Mântuitorul Hristos a deschis calea lucrării harului in sufletele oamenilor.

Mântuirea subiectivă, (atributul personal) este  lucrarea împlinită de fiecare creștin, prin libera sa conlucrare cu harul, prin credință și fapte bune.

Omul este dator să continue urcușul duhovnicesc și să nu considere că mântuirea obiectivă este suficientă pentru mântuirea lui. Iubirea Lui Dumnezeu coboară sau se ridica după puterea credinței sau a faptelor bune ale noastre, în funcție de treptele desăvârșirii personale.

Așadar, Biserica ia ființă prin Mântuitorul Hristos. Dumnezeu a devenit om ca omul să se îndumnezeiască. Biserica repeta drumul Lui Hristos spre Înviere.

„Însuși Hristos repeta drumul  în oameni, cu oameni și prin oameni, acest drum spre înviere, dându-le și lor puterea să o facă” (părintele Stăniloaie)

La Pogorârea Duhului Sfânt, are loc întemeierea Bisericii văzute, când se coboară Duhul Sfânt peste Sfinții Apostoli și încep să propovăduiască cuvântul Lui Dumnezeu, la toate neamurile prezente în Ierusalim, făcându-i primele mădulare ale Bisericii, primii credincioși în care se extinde puterea trupului pnevmatizat al lui Hristos. Duhul Sfânt S-a coborât asupra Sfinților Apostoli, asupra oamenilor sfinți, pentru a putea face cunoscută Evanghelia Lui Hristos la toate neamurile.

Duhul Sfânt a dat Sfinților Apostoli darul vorbirii în limbi, pentru ca acesta le era de trebuință la vremea aceea. Mai târziu, Duhul Sfânt a revărsat în ei: darul facerii de minuni, darul înțelepciunii, darul profeției, al răbdării, darul dragostei de Dumnezeu și de oameni. Sfântul Simeon Noul Teolog, spune: „Precum o lampă, având feștilă și ulei, rămâne în întuneric până e aprinsa cu foc, așa și sufletul e stins și întunecat până ce nu-l aprinde  harul Sfântului Duh”.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune că : „de la Adam până la Hristos, sufletele oamenilor au rămas depărtate și înghețate; Domnul Hristos le-a adus aproape de Dumnezeu Tatăl iar Duhul Sfânt le-a încălzit, precum soarele primăvara”.

Sfânta Biserica este cel mai măreț, mai sfânt și mai de trebuință așezământ al Lui Dumnezeu pe pământ. Unde este Biserica este și Duhul Sfânt. Așa precum S-a odihnit Duhul Sfânt asupra lui Hristos și a rămas nedespărțit de El, tot așa se odihnește Duhul Sfânt asupra  Bisericii și rămâne nedespărțit de ea.

Sfântul Pavel ne spune că : „Au doară nu știți că trupul vostru este Templu al Duhului Sfânt?” (1Cor.6,19) „Dacă trăim în Duhul în Duhul să și umblăm!” (Gal. 5, 25)

Iubiți credincioși!

,,Fără Biserică nu există mântuire!”, spune Sfântul Ciprian.

Afară de Biserica întemeiată de Hristos, nu există mântuire. Fără Biserică nu există slujirea Lui Dumnezeu, slujitorii Lui Dumnezeu sau împărtășirea cu Sfintele Taine, prin harul Duhului Sfânt.

„În Biserica slavei Tale stând, în ceruri a sta ni se pare, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească” (slujba Utreniei)

În Biserică ne întâlnim cu sfinții, cu Maica Domnului, „Maica spirituală a poporului român”, cum spune poetul Eminescu și mai ales cu Sfânta Treime în totalitate, cum spune cântarea Sfintei Liturghii : „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea Lui Dumnezeu Tatăl  și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toți, în veci. Amin!”

Acest articol a fost publicat în Predici și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.