Toată bogăția lumii nu cântărește cât un suflet omenesc

Predică la Înălțarea Domnului, 2015
Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Şi i-a dus afară până spre Betania şi ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin”  (Sf. Ev.Luca 49-53)

Hristos S-a Înălțat!

Iubiți frați creștini!

La numai 40 de zile de la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, întreaga ortodoxie prăznuiește Înălţarea Sa la cer, ca o minune sau o biruință a lucrării pământești pe care a încheiat-o pentru noi și pentru a noastră mântuire, arătând în chip deplin dumnezeirea Sa, puterea şi mărirea pe care a avut-o dintru început la Tatăl. Sfântul Ioan Gură-de-Aur o numește „ziua cea mare, cea cinstită și cea luminoasă a Celui Răstignit”.

Învierea şi Înălţarea Domnului ne scot de sub apăsarea păcatului și ne așează sub revărsarea harului dumnezeiesc, care face să rodească în sufletele noastre roada duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Gal.V,22-23). Trupul înălțat al Mântuitorului este cel în care am fost ridicați și noi, dar și trupul în care fiecare creștin își vede idealul propriei sale realizări. Înălțarea la cer este idealul fiecărui creștin, mai ales că modelul Hristos a petrecut în lumea aceasta asemenea nouă și ne-a învățat că: „înălțarea înseamnă smerenie”. De pe acelaşi munte, în care Domnul Hristos a suferit în grădina Ghetsimani și S-a smerit înaintea lui Dumnezeu, S-a și înălţat la cer. Pentru că există o legătură între smerenie şi înălţare. În măsura în care mergem pe calea înălţării noastre, unită cu Înălţarea Domnului Hristos, vom cunoaşte mai bine taina Înălţării.

inaltarea-domnuluiLocul pe care ni l-a pregătit Domnul Iisus este o împărăție cerească, sfințită, curată și, mai presus de toate, veșnică; de aceea, trebuie s-o cucerim. Această împărăție este o coroană pe care trebuie s-o merităm. În persoana divino-umană a Fiului lui Dumnezeu, devenit Fiul Omului, firea omenească s-a ridicat la demnitatea sa de coroană a creaţiunii, asa cum l-a rânduit de la facerea sa, ca un stăpân al universului.

Acesta este omul! Un stăpân al său dar și al micului univers în care trăiește. Mântuitorul spune: „de câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui”. Adică, ridică-te la starea dăruită de Dumnezeu, la Chipul Său. Toată bogăția lumii nu cântărește cât un suflet omenesc. Mântuitorul ne face atenți de valoarea lui, zicându-ne: „Ce va folosi omului de va dobândi lumea toată și-și va pierde sufletul? Sau ce ar putea da omul în schimb pentru sufletul său?”.  Înălțarea Domnului la cer, în prezența ucenicilor, face parte din planul dumnezeiesc, care întărește învățătura Mântuitorului Hristos despre trimiterea Sfântului Duh: „iar voi să ședeți în cetatea Ierusalimului până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.” (Luca 24,49).

Așadar, la numai 10 zile de la Înălțare, va veni Duhul Adevărului, Duhul Cel Sfânt, Care „va fi cu voi până la sfârșitul veacurilor” (Ioan 14, 16). De aceea, în perioada de la Înălțare până la Pogorârea Sfântului Duh, salutul creștinesc va fi: „Hristos S-a Înălțat”, iar răspunsul este: „Adevărat S-a Înălțat”.

Binecuvântarea Domnului este veșnică pentru toți cinstitorii și închinătorii la Dumnezeu: „și pe când Se înălța la cer, i-a binecuvântat, iar ucenicii s-au închinat Domnului…”. Închinarea omului aduce bucurie. Bucuria aduce laudă şi binecuvântare.

Apoi ucenicii s-au întors la Ierusalim „cu bucurie mare” şi „erau totdeauna în templu lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu”. Sf. Isaac Sirul defineşte rugăciunea ca o bucurie care revarsă mulţumire. Ucenicii Domnului au transmis această bucurie, bucuria de a fi creștin, de a înțelege Moartea, Învierea și Înălțarea Domnului, ca un drum ce trebuie urmat de fiecare creștin, ca apoi să ajungem la întâlnirea cu  Dumnezeu, în Casa Tatălui ceresc.

De atunci și până astăzi simțim această binecuvântare, pe care o  mărturisim la fiecare Liturghie: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui  Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!”, în veci, Amin!

Acest articol a fost publicat în Panegirice și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.