Porunca iubirii

Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13, 34-35)

Iubiți frați întru Domnul!

Venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe pământ aduce o nouă învățătură, o nouă lege sau poruncă și anume Legea Iubirii sau Legea de Aur. Creștinismul se întemeiază pe iubire și jertfă. Dumnezeu, Care este Iubire, S-a jertfit pentru oameni, în Iisus Hristos. Omul este chemat și el să se dezbrace de sine, spre a spori cât mai mult în „asemănarea” cu Creatorul său. „Căci Dumnezeu S-a facut om pentru ca și omul să se facă Dumnezeu” (Sf. Atanasie cel Mare). Iubirea, în înțelesul ei evanghelic, este temeiul entheozei (în-dumnezeirii).

Iubirea, ca poruncă, este cea mai înaltă dintre porunci şi ca virtute, este cea mai înaltă dintre virtuţi:

„De aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.” (I Corinteni 13, 2-3).

dsc_0498Iubirea faţă de Dumnezeu Îl aduce pe Dumnezeu în sufletul nostru, în viaţa noastră, aşa cum iubirea Lui Dumnezeu faţă de oameni, îl duce pe om în fiinţa lui Dumnezeu. Când iubeşti pe cineva nu-l laşi în afară de tine, ci îl cuprinzi în tine, îl aduci în tine. Numai atunci îl iubeşti, când îl ai în suflet. Dacă nu-l ai în suflet, atunci nu-l iubeşti!

Fiecare om are în sufletul său sădită puterea de iubire, numai că această putere, nu este întrebuinţată așa cum cere Dumnezeu să fie împlinită.

Dacă în Vechiul Testament, iubirea era limita, în Noul Testament iubirea dărâmă orice graniță și se desăvârșește. Mântuitorul spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44). Aceasta devine legea de aur a creștinismului.

Iubirea de vrăjmaşi presupune acceptare, asumare, iertare, rugăciune şi primirea lui Dumnezeu în noi, schimbând focul urii, care ne mistuie fără milă, cu puterea focului iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Să ne amintim câte a îndurat El, Fiul lui Dumnezeu, pe pământ din momentul arătării Lui ca Dumnezeu și până la vremea Sfintei Răstigniri. Numai pe Drumul Crucii, câte umilințe, câte pălmuiri și scuipări, câte lovituri a primit de la popor, însă dragostea a biruit. Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos, este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu. Așadar, înțelegem că iubirea noastră este revărsată din oceanul iubirii divine.

Ura, mândria și egoismul sunt creații mentale. Toate acestea sunt produsele necunoașterii, ale ignoranței și nu pot rezista în fața iubirii pure. Ura aduce cu ea tot ură. Iubirea aduce în schimb iubire. Este o tendință naturală a iubirii, a puterii lui Dumnezeu, să guverneze pe acest pământ, cucerind toate forțele urii și ale necuratului. A fi în afara iubirii înseamnă, practic, a fi în afara vieții. Cine a încetat să mai iubească, acela a și murit deja.

Hristos nu vine în inima ta, dacă este un dușman acolo. El nu poate locui împreună, decât în iubire: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții’’. (Ioan 13, 35)

Iubiți credincioși!

Bunul Dumnezeu să ne lumineze mintea și inima, spre a putea împlini poruncile Sale, să ne pazească și ferească de răutate și să ne călăuzească pașii spre mântuire.

Amin!

Acest articol a fost publicat în Predici și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.