Predică la Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului

Preot paroh Liviu Alexandrescu

„Nașterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru și dezlegând blestemul a dat binecuvântare și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viața veșnică.”

Iubiți credincioși!

Una dintre Sărbătorile apropiate sufletului nostru din această perioadă, este Nașterea Maicii Domnului, numita în popor și Sfânta Marie Mică – sărbătorită pe 8 Septembrie.
Astăzi prăznuim Nașterea Împărătesei cerului și a pământului, ca rod al rugăciunii, al milosteniei și al facerii de bine, câștigată de la Dumnezeu, de Sfinții Părinți Ioachim și Ana. Nu prăznuim nașterea unui sfânt, ci Nașterea aceleia ce este mai sfântă decât toți sfinții.

nasterea-maiciiMaica Domnului începe noul an bisericesc și tot ea îl încheie, în luna August anul următor, tocmai pentru importanța pe care o are în învățătura și viața noastră ortodoxă, anume că Preamilostivul Dumnezeu a binevoit a începe și a termina planul mântuirii neamului omenesc din robia diavolului, prin Fecioara Maria.

Maica Domnului este al doilea cer sau a doua lume, cum zice Sfântul Ioan Damaschin. Cu Fecioara Maria s-a înnoit neamul omenesc, devenind Împărăteasa îngerilor, a sfinților , a tuturor popoarelor pământului și a tot sufletul necăjit și întristat, care o cheamă în ajutor. Maica Domnului a fost o persoană aleasă de Preasfânta Treime, din toate popoarele pământului, ca cea mai curată și mai sfântă fecioară, din neamul lui Aaron după mamă și din neamul lui David după tată, aleasă din doua seminții de frunte după trup.

Despre Fecioara Maria, putem spune că vine din familia dumnezeieștilor părinți, Ioachim și Ana, originari din Nazaretul Galileei. Ei ajunseră la adânci bătrâneți fără să aibă copii, dar nu-și pierduseră speranța rugându-se permanent lui Dumnezeu să le dăruiască un urmaș. În încrederea lor, au mers până la retragerea în locuri singuratice, unde au postit, s-au rugat, au lăcrimat și și-au sfâșiat inima, până ce Dumnezeu le-a trimis răspuns prin îngeri că cererea lor va fi primită. Așa s-a născut Maria, viitoarea Sfânta Fecioară Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie vasul ales, ce va purta în pântece și va naște pe Mântuitorul lumii, cum proorocise Isaia:

“ Iată Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și va chema numele lui Emanuel”. (Isaia 7,14).

Așadar, Maica Domnului s-a născut prin rugăciune și toată viața ei a fost o rugăciune. Ea și acum se roagă neîncetat în bisericile noastre, împreună cu toți sfinții, pentru noi, pentru mamele și copiii noștri, pentru toți cei ce cred în Dumnezeu și iubesc poruncile Lui. Maica Domnului stă în genunchi înaintea Preasfintei Treimi și se roagă împreună cu îngerii și cu Apostolii, pentru pacea lumii, pentru iertarea păcatelor și mântuirea tuturor oamenilor.

Să serbăm cu bucurie sfânta zi a Maicii Domnului! Să o lăudăm cu cântări duhovnicești, să cădem în genunchi înaintea sfintei ei icoane și să binecuvântam pe aceea pe care îngerii o laudă în cer. Să o venerăm cu toata evlavia și cu toată dragostea, căci prin mijlocirea ei, ne facem fii iubiți ai lui Dumnezeu, ne umplem de darurile cerești și ne curățim inimile, mărturisind-o ca Maica lui Dumnezeu.

Lumina sfintei sărbători de azi, să vă lumineze tuturor viața iar bucuria Praznicului să rămână veșnic în inimile voastre, urându-vă: ,,La Mulți Ani cu împliniri duhovnicești’’, tuturor creștinilor și a celor care poartă numele Născătoarei de Dumnezeu.

Vi s-a născut azi Mântuitor

Predică la a doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului

„Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor.” (Luca II, 10-11)

Iubiți credincioși,

altarBinecuvântați sunteți, cei care vă aflați astăzi în Sfânta Biserică. Pentru că voi l-ați primit în casele voastre pe Iisus Hristos, pruncul sfânt pentru care cei din Betleem, acum două mii de ani, nu au mai avut loc de găzduire. Iar voi v-ați deschis sufletele și, în loc de iesle și paie, i-ați oferit sălaș duhovnicesc Fiului lui Dumnezeu.

Păstorii din Betleem fost primii adeveritori ai nașterii Domnului și martorii luminii care a străbătut cerul în noaptea magică a intrării Fiului lui Dumnezeu în istorie.

Astăzi, voi sunteți păstorii. Pentru că Biserica este astăzi Betleemul. Sfântul Altar este peștera, iar Sfânta Masă nu este altceva decât ieslea unde se naște pruncul Iisus.

Doamne, dacă am fi fost și noi acolo: Cerurile s-au deschis, păstorii au văzut coruri îngerești care cântau : „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”. Acestea sunt cuvinte compuse nu de oameni, ci de îngeri. Și sunt primele colinde cântate vreodată.

Peste toate, o lumină și o pace străluceau în noapte. Vă îndemn să trăiți magia și povestea din spatele fiecărui cuvânt:

„La Betleem colo-n jos / Cerul arde luminos”,
”Îngeri din cer imne cântând / Păstori pe dealuri fluierând”,

spun colindele. Și ce predici mai frumoase decât colindele noastre românești! Ele vorbesc, în puține cuvinte, despre taina zămislirii Fiului lui Dumnezeu, în chip smerit, din Fecioara Maria. El, cel care a făcut lumea, a ales să Se nască într-un colț umil de lume. El, Cel care este creatorul universului, a ales să își înceapă viața pământească încălzit de suflarea animalelor dintr-un staul.

Evanghelistul Matei vorbește despre „magii de la răsărit”, acele personaje exotice, vrăjitori, cum îi numește Biblia românească de la 1688, „wise men”, sau înțelepți, cum apar în versiunea engleză. Magii sunt, ca și păstorii, martori ai nașterii Domnului. Ei erau reprezentanți ai unui popor oriental, perși, după cum spun cântările din slujbe, oameni de știință, astronomi or astrologi, cărora o veche profeție și apariția unei stele neobișnuit de strălucitoare le-a arătat timpul și locul nașterii unui rege. Ei au venit, călăuziți de stea, până la Betleem, unde au ajuns la câteva zile după nașterea Domnului și I-au dăruit trei daruri demne de un împărat: aur, smirnă și tămâie.

Iubiți credincioși,

Ziua de astăzi, a doua a Crăciunului, este dedicată păstorilor și magilor. Dar este dedicată mai cu seamă Maicii Domnului. Cea care, prin puritatea și smerenia ei, a fost aleasă dintre toate neamurile să poarte în pântecele ei pe Cel ce avea să ridice păcatele lumii, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Și într-atât de mult a înțeles Maica Domnului cât de important va fi rolul ei în mântuirea noastră, încât nu cu mult timp în urmă îi spusese rudei sale, Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul:

„Măreşte sufletul meu pe Domnul! Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca I, 46-48)

Curăția și ascultarea ei desăvârșită sunt un model pentru mamele și femeile din ziua de astăzi și din toate timpurile. Iată de ce îi cântăm, în aceste zile: „Nu mai plânge maica mea / Scutecele noi ți-om da”. Noi, ca și odinioară păstorii, mergem la Betleemul sufletului și Îl vom înfășa pe pruncul Iisus cu dragostea și colindele noastre.

Iubiți credincioși,

Astăzi, „la toată casa-i lumină”. Astăzi, vă dorim ca la tot omul să fie masa plină. Astăzi, vă dorim să nu uitați, atunci când sunteți voioși, românilor, să fiți buni.

Diacon Nicolae Marinescu