„Ah, dacă am mai fi avut o zi…”

Acesta a fost cuvântul de pe buzele tuturor în ultima zi de tabără. Copiii își legaseră prietenii și ar fi dorit să mai rămână în atmosfera aceea de apropiere față de Dumnezeu și de prietenii lor. Au venit ca niște persoane distincte și au plecat ca o familie. O familie ce își dorește să se regăsească și în anul care vine.

Fiind ultima zi, copiii, monitorii și preoții prezenți au dedicat-o Maicii Domnului, ocrotitoarea taberei, prin imnul acatist al Bunei Vestiri, oficiat în cortul albastru, cort care a servit în aceste zile drept atelier, capelă, sală de muzică și loc de petrecre a timpului liber.

Părintele Daniel de la Ottawa a dat apoi binecuvântarea pentru masa de prânz și cu toții am servit supă cremă cu crutoane și piure cu salată de varză.

După masă, s-au înmânat diplomele de participare la tabără, iar prin grația unei donatoare anonime, copiii au primit tricouri cu logo-ul taberei și au făcut fotografia de grup.

Ca o statistică a zilelor de tabără:

• în toate aceste zile, cel puțin un preot a fost prezent tot timpul în tabără
• monitorii s-au achitat cu brio de misiunea lor, acționând ca legătură între preoți și copii
• preotesele și bucătăresele s-au străduit și au reușit să pună pe masă mâncare proaspătă și gustoasă
• ajutătorii și ostenitorii au contribuit cu timpul și donațiile lor pentru confortul copiilor participanți
• copiii au beneficiat de o asigurare de tabără, suportată de catedrala „Buna Vestire”

Vom reveni într-un articol următor cu pomelnicul tuturor celor care au făcut această tabără posibilă, părinți și copii.

Dumnezeu să le primească jertfa și … să ne vedem sănătoși la anul !