(Predică la Duminica a II-a după Rusalii – a sfinților americani și români)

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.” (Evrei 13,7)

Perioada de după Praznicul Înălțării Domnului este o perioadă de aducere aminte de înaintași.

Astfel, la Înălțarea Domnului sărbătorim și ziua eroilor. În duminica de după Înălțare facem pomenirea Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic. Două săptămâni mai târziu, prima duminică după Rusalii este numită Duminica Tuturor Sfinților. În sfârșit, duminica de azi este închinată sfinților români și a americani.

Dacă de eroi ne aducem aminte pentru a le urma exemplul, către sfinți facem mai mult decât atât: ne și rugăm lor. Pentru că ei sunt vii, nu doar în memoria noastră, ci și în ceruri. Respectul, reverența noastră față de sfinți nu e doar o privire întoarsă spre trecut ci o atitudine vie, activă și rugătoare.

Sfinții au trăit în istorie, dar trăiesc și în prezent. În prezentul veșnic, de dincolo de timp, al lui Dumnezeu. Nu ne-ar ajunge timpul să vorbim despre viețile, suspinele, rugăciunile, cărțile și, de multe ori, moartea lor mucenicească.

Una din dovezile calităţii de sfânt este neputrezirea corpului după înmormântare. Această calitate nu este comună tuturor sfinţilor şi de aceea nici nu este o condiţie absolut necesară pentru declararea cuiva ca Sfânt al Bisericii.

Sfinți cu moaște în România:

• Sfânta Cuvioasă PARASCHEVA de la Iasi, ocrotitoarea Moldovei
• Sfântul DIMITRIE Basarabov sau cel Nou, ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală din București
• Sfânta Muceniță FILOFTEIA de la Argeș, fecioară de 12 ani, ucisă de tatăl ei pentru că făcea milostenie
• Cuviosul GRIGORIE Decapolitul, de la Craiova
• Sfântul IOSIF cel Nou de la Partoș, în catedrala din Timișoara
• Cuviosul NICODIM cel Sfințit de la Tismana
• Sfântul IOAN cel Nou de la Suceava
• Sfinții martiri de la Niculițel (Zotikos, Attalos, Kamasis și Philipos) – cu moaște descoperite sub altarul unei vechi bazilici)

Foarte mulți sfinți au fost canonizați de-a lungul istoriei de evlavia populară. În anii 1955 și 1992, Biserica română a  procedat la canonizarea oficială a mai multor sfinți, dintre care amintim:

• Dreptcredinciosul voievod ȘTEFAN cel MARE și SFÂNT, cel care a purtat 47 de războaie pentru neatârnarea țării și a construit 44 de mănăstiri și biserici, numit de Papa Sixt al IV-lea, „Atletul lui Hristos”.
• Sfântul Cuvios DANIIL SIHASTRUL, sfetnic și duhovnic al lui Ștefan cel Mare, pe care în 14l-a sfătuit să adune oaste nouă, să-i învingă pe turci și să construiască o mănăstire cu hramul Sfântul Gheorghe. Aceasta a fost Voronețul, numit „Capela Sixtină a Orientului”.
• Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, autorul Psaltirii în versuri , socotit primul poet național al românilor
• Sfânta Cuvioasa TEODORA de la Sihla
• Sfinții mărturisitori din Transilvania: Ilie Iorest, Sava Brancovici, Visarion, Sofronie și Oprea, care au protestat împotriva uniației
• Sfinții Martiri CONSTANTIN VODĂ BRÂNCOVEANU, cu cei patru fii: CONSTANTIN, ȘERBAN, RADU și MATEI, și sfetnicul IANACHE.

Martirajul lor e unul din cele mai cutremurătoare episoade din istoria noastră. După ce turcii l-au mazilit (l-au luat cu forța din scaunul domnesc), l-au chinuit o vară întreagă pentru a afla unde își ținea averile. Apoi i-au oferit viața, în schimbul trecerii la religia musulmană. El a refuzat, iar în fața călăului, pe când își vedea copiii decapitați unul câte unul, îi îmbărbăta cu aceste cuvinte:

„Fiilor, aveți curaj! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamântească. Nu ne-au rămas decât sufletele; să nu le pierdem și pe ele, ci să le aducem curate în fața Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.

• Sfântul Ierarh Martir ANTIM IVIREANUL, ctitorul maiestuoasei mănăstiri Antim din București, georgian de neam, episcop la Râmnic, ctitor de carte românească
• Sfântul Cuvios IOAN IACOB Hozevitul, monah trăitor în Țara Sfântă
• Sfântul Ierarh CALINIC de la Cernica, stareț al Mănăstirii Cernica de lângă București și, mai apoi, episcop de Râmnic. Om de o deosebită smerenie, cărturar și făcător de minuni. Protejat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și elogiat atât de frumos de Nicolae Iorga, pentru viața lui sfântă.

Ca ierarh, le cerea stareților și protoiereilor din episcopie ca în toate bisericile să se facă rugăciuni „pentru unirea românilor într-o singură voință și cuget”. A participat la înfăptuirea Unirii Principatelor Române din 1859 și la alegerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Își îndemna preoții să își cinstească patria și să se roage pentru cârmuitorii ei, pentru că „cine este bun creștin este și bun patriot”.

Spunea domnitorul despre el:

Acela, episcopul Râmnicului, Calinic, este adevăratul și sfântul călugăr al lui Dumnezeu și ca el altul nu mai este în toată lumea.”

Scrie ucenicul Sfântului Calinic:

„Era atât de milostiv, încât dacă nu avea ce să dea de milostenie, își da hainele de pe Prea Sfinția Sa și plângând se ruga de mine nevrednicul ca să caut bani pe unde voi ști, ca să aibă ce să dea fraților lui în Hristos, pentru că așa numea pe săraci și neputincioși”. (Patericul Românesc)

Vrednici de pomenire sunt și sfinții daco-romani din primele patru secole: Emilian de la Durostorum, Sava de la  Buzău, monahul Ioan Cassian, Niceta (Nichita) de Remesiana, autorul imnului „Pe Tine Dumnezeule Te lăudăm”, sau Dionisie cel Mic sau Exiguul, începătorul calendarului creștin modern.

Sfinți americani:

• HERMAN din Alaska („The Wonderworker” – făcătorul de minuni) – monah rus, primul sfânt ortodox de pe continentul american și încreștinătorul autohtonilor din Alaska. A convertit și apărat pe localnici împotriva exploatării și abuzurilor. Alaska a fost cumpărată de Statele Unite în 1867. Sfântul este deci un ocrotitor atât în calendarul rus, american, dar și al românilor de pe aceste meleaguri.
• PETRU Aleutul (Cungagnaq), primul mucenic american, de neam aleut
• IOAN Maximovici, episcop rus de Shanghai, apoi al Europei Occidentale, iar mai apoi la San Francisco.

Iubiți credincioși,

Spunea André Malraux, scriitor și ministru francez al culturii: „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Altfel spus, singura șansă a lumii moderne este credința.

În acest context, avem nevoie mai mult ca oricând de exemplul și rugăciunile sfinților, ale celor care au fost și ale celor care vor mai veni.

Să ne rugăm dar lui Dumnezeu să dăruiască și în viitor sfinți neamului nostru, iar pe noi să ne ajute să fim vrednici de ei.

Căci datorită sfinților, Dumnezeu ține lumea.

Diacon Nicolae Marinescu