Calea spre Dumnezeu

„Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan XVII, 3)

Existența lui Dumnezeu constituie fundamentul fiecarei religii, ce se desfășoară între două persoane, una obiectivă, adică Dumnezeu și alta subiectivă, adică omul. Ortodoxia este calea spre Dumnezeu, calea adevărului creștin, a credinței și a vieții sfinte. Noi ne numim creștini ortodocși, fiindcă mergem pe calea arătată de Mântuitorul Hristos, de Sfinții Apostoli, pe calea bisericii întemeiată de ei.

raiÎntreaga creație, de la făpturile cele mai mici, până la cele mai mari, de la începutul lumii până astăzi, mărturisesc înțelepciunea, bunătatea, prezența și puterea Creatorului în tot ceea ce există. Despre exisența lui Dumnezeu îi vorbește creștinului atât mintea, cât și Însuși Cuvântul lui Dumnezeu revelat, cuprins în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.

Îl vedem pe Dumnezeu pe calea naturală (catafatică ) prin lucrarea mâinilor Sale, a lucrurilor înconjurătoare și vedem atotînțelepciunea și atotștiința, mărturisind: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”, sau cum spune psalmistul: „Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.” (Psalm 18, 1). Dar nu este suficient pentru desăvârșire, căci Mântuitorul spune: „Nu oricine-Mi zice, Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce va face voia Tatălui Meu, Celui din ceruri.” (Matei VII,21).

Îl vedem și Îl simțim pe Dumnezeu pe calea supranaturală (apofatică), o cale ce ține de împlinirile sufletești, de progresul spiritual și moral, de felul cum te apropii de asemănarea cu Dumnezeu. Dar cea mai mare cunoaștere este prin adevărata trăire. Aici ne ajută rugăciunea, credința și faptele bune.

Cu aceste trei căi au umblat toți sfinții și au ajuns la cea mai înaltă treaptă de unire cu Dumnezeu. Rugăciunea este semnul credinței. Dintre acestea, „nimic nu lipește pe om de Dumnezeu, mai mult ca rugăciunea.” (Sfinții Părinți). La cererea apostolilor: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”, Domnul Hristos i-a învățat rugăciunea Tatăl nostru, ce cuprinde esența întregii învățături și a tuturor raporturilor dintre om și Dumnezeu. Ne învață iubirea, bunătatea, iertarea, atribute care aparțin lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, când aceștia erau la rugăciune (Fapte 4, 31). Faptele bune completează rugăciunea și așa împlinim cuvintele Sf. Iacov care spune: „credința fără fapte este moartă” (Iacov 2, 26).

Dacă ne întrebăm cum să-L primim pe Dumnezeu, Sfânta învățătură creștină ne răspunde prin faptul că noi deja Îl primim pe Dumnezeu prin baia botezului, dar rămâne în noi atât cât Îl păstrăm. Dumnezeu întreit în persoane, adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este chipul după care a fost creat omul. Aceasta înseamnă comuniune și dragoste. La aceste însușiri sufletești suntem chemați și noi, după cum spune și Sfântul Pavel: „De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.” (1 Corinteni XIII, 1).

Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, se îngrijește de toate sufletele curate și bune, de cei care vin cu credință la Biserică, de cei care își pleacă genunchii și inimile la rugăciune, pentru a primi binecuvântarea cerească.

„Trupul lui Hristos” care este biserica, actualizează viața de comuniune cu Dumnezeu, ne cheamă să fim prezenți la sfințenie, la o viață nouă, viața în Hristos, unde lucrează Duhul Sfânt, care ne luminează și călăuzește spre Împărăția cea veșnică.

Ne numim creștini prin faptele noastre, nu numai pentru că am fost botezați. Acest „templu al Duhului Sfânt” pe care îl purtăm, să păstreze sfințenia, dragostea de Dumnezeu și de semeni. Să ne rugăm ca niciodată să nu încetăm a fi templu al lui Dumnezeu și ca Duhul Sfânt să nu se depărteze de la noi, ci să rămână pentru întărire, sfințenie și mântuire: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei V,16).

Preot Paroh Liviu Alexandrescu

Posted in Predici | Etichetat , ,

Vine iarăși…George Filip

Duminică, 26 aprilie, orele 12:30, la Centrul Cultural Român din Montreal (8060, boul. Cristophe Colomb), poetul George Filip își va lansa cel mai recent volum de versuri:

Ș A M A N U Lgfilip

Vor provoca RÂSUL – PLÂNSUL:
– Ioana Boboiciov
– Carla Gherghina
– Maria Filip
– Marius Finca – scriitor
– Alex Cetățeanu – scriitor
– Victor Roșca

va calma spiritele: Le vin d’honneur

Posted in Culturale | Etichetat , ,

Botez Théodore Cârstea Bulai

Duminică, 19 aprilie, Mariana Bulai și Bogdan Cârstea au botezat pe micuțul

Théodore

L-au adus în fața altarului nașii Sebastian Nicușan și Valeria Dejica.

La mulți ani pruncului nou botezat, nașilor și familiei lui.

Notă | Posted on by

Botez Sophie Gabriela Ioța

Duminică, 19 aprilie, familia Lavinia și Ionuț Cătălin Ioța au încreștinat-o pe pruncuța lor,

Sophie-Gabriela

Nași au fost Daniela și Doru Gîdoiu.
Îi urăm celei nou botezate o viață lungă și prosperă, alături de cei dragi.

Notă | Posted on by

Fiți purtători de lumină în lume !

Pastorală la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, 2015
Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Veniţi toţi credincioşii să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea; totdeauna binecuvântăm pe Domnul şi lăudăm Învierea Lui”.

Iubiţi credincioşi !

WP_20150412_00_25_29_ProNe-a binecuvântat Bunul Dumnezeu să străbatem drumul celor şase săptămâni ale Postului Mare şi mai ales să ne întâlnim în miez de noapte, în faţa sfintelor biserici, pentru a prăznui cu bucurie Învierea Domnului Iisus din morţi. Este cea mai frumoasă şi mai înălţătoare sărbătoare a creştinătăţii.

Hristos e viu ! Hristos trăieşte ! Hristos a Înviat ! Nu mai suntem singuri, ci suntem împreună cu El. Astăzi ni se cade să repetăm cuvintele proorocului Isaia, care zice: „Unde-ţi este moarte boldul tău? Unde-ţi este moarte biruinţa ta?”. Acum auzim iar glasul Domnului Iisus care răsună de mii de ani şi trece pe la uşa sufletului nostru, zicând : „Bucurați-vă!” şi „Nu vă temeţi !”, deoarece sunteţi fii ai Învieri, trăiţi prin Înviere şi treceţi din „moarte la viaţă şi de pe pământ la cer”.

paste2015Prezenţa dumneavoastră în număr aşa de mare la slujba de Paşti arată faptul că Învierea Domnului face parte din viața şi credinţa noastră. Ne naştem cu ea şi avem în firea noastră creştinească dorinţa de lumină şi Înviere. Am venit să-L întâmpinăm pe Domnul Iisus înviat din morţi, să primim lumină din lumina Învierii şi să ne angajăm la drumul parcurs de El, ca o lucrare a pătimirii, dar şi a învierii noastre cu Hristos. Pentru noi nu mai există moarte şi întuneric, ci doar viaţă şi lumină: „Ziua Învierii, popoare să ne luminăm, Paştile Domnului, Paştile”, cum spune cântarea bisericească.

Veniţi de luaţi lumină, voi cei osteniţi şi împovăraţi cu atâtea greutăţi şi suferinţe în trupul şi sufletul vostru! Nu vă lăsaţi copleşiţi de întunericul deznădejdii, căci Hristos a Înviat! Fiţi purtători de lumină într-o lume în care întunericul necredinţei, al urii, al păcatului şi al duşmăniilor de tot felul încearcă să zdruncine temeliile cele mai adânci ale existenţei! Tineţi această lumină în mâini şi puneţi-o în suflet, căci este lumina adusă de Hristos.

inviereLumina nu poate fi cuprinsă de întuneric, aşa cum nici adevărul nu poate fi înlocuit cu minciuna. Domnul Hristos spune : „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan XIV, 6). Să păstram acest Adevăr venit de sus, de la Dumnezeu, propovăduit de sfinţi şi păstrat de înaintaşii nostri, preoţi și credincioşi, care au luptat, s-au sacrificat şi şi-au dat viaţa pentru adevăr. Acest lucru ne identifică cu Hristos, cu casa noastră din cer, dar şi de pe pământ.

Să mulțumim Bunului Dumnezeu că avem această Catedrală frumoasă şi curată, izvor de lumină şi credinţă, purtătoare de credinţă nealterată, deschisă mereu spre împlinirea noastră spirituală. Să o păstrăm în pace şi adevăr, iar frumoasele tradiţii moştenite de la înaintaşii noştri, ca cea mai mare zestre spirituală şi materială ce ne-au lasat-o, să le păstrăm cu sfinţenie. Trebuie să recunoastem jertfa şi truda lor, depusă la temelia acestei Catedrale, făcută în condiții mult mai grele decât în ziua de astăzi. Aceasta a fost casa lor, aceasta este casa noastră şi va fi casa copiilor noştri, dacă o vom apăra, îngriji şi o vom păstra curată, aşa cum am primit-o.

Primul cuvânt rostit Apostolilor de Mantuitorul Hristos după Mărita Sa Înviere, a fost: „Pace vouă!”. Ce e mai frumos pe lumea aceasta decât să trăim în pace, în înţelegere şi în adevăr. De atunci şi până astăzi, creştinul adevărat propovăduieşte pacea şi transmite adevărul, ca un mesaj hristic sfânt.

Dragii noştri,

Cu aceste gânduri, vă dorim să aveţi parte de lumină în suflete, de un Paşte fericit, de împlinire şi bucurie în viață şi vă salutăm creştinește cu tradiționalul: „Hristos a Înviat!”

Posted in Pastorale | Etichetat , ,

Porunca iubirii

Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Poruncă nouă vă dau vouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” (Ioan 13, 34-35)

Iubiți frați întru Domnul!

Venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe pământ aduce o nouă învățătură, o nouă lege sau poruncă și anume Legea Iubirii sau Legea de Aur. Creștinismul se întemeiază pe iubire și jertfă. Dumnezeu, Care este Iubire, S-a jertfit pentru oameni, în Iisus Hristos. Omul este chemat și el să se dezbrace de sine, spre a spori cât mai mult în „asemănarea” cu Creatorul său. „Căci Dumnezeu S-a facut om pentru ca și omul să se facă Dumnezeu” (Sf. Atanasie cel Mare). Iubirea, în înțelesul ei evanghelic, este temeiul entheozei (în-dumnezeirii).

Iubirea, ca poruncă, este cea mai înaltă dintre porunci şi ca virtute, este cea mai înaltă dintre virtuţi:

„De aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.” (I Corinteni 13, 2-3).

dsc_0498Iubirea faţă de Dumnezeu Îl aduce pe Dumnezeu în sufletul nostru, în viaţa noastră, aşa cum iubirea Lui Dumnezeu faţă de oameni, îl duce pe om în fiinţa lui Dumnezeu. Când iubeşti pe cineva nu-l laşi în afară de tine, ci îl cuprinzi în tine, îl aduci în tine. Numai atunci îl iubeşti, când îl ai în suflet. Dacă nu-l ai în suflet, atunci nu-l iubeşti!

Fiecare om are în sufletul său sădită puterea de iubire, numai că această putere, nu este întrebuinţată așa cum cere Dumnezeu să fie împlinită.

Dacă în Vechiul Testament, iubirea era limita, în Noul Testament iubirea dărâmă orice graniță și se desăvârșește. Mântuitorul spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc” (Matei 5, 44). Aceasta devine legea de aur a creștinismului.

Iubirea de vrăjmaşi presupune acceptare, asumare, iertare, rugăciune şi primirea lui Dumnezeu în noi, schimbând focul urii, care ne mistuie fără milă, cu puterea focului iubirii milostive a lui Dumnezeu.

Să ne amintim câte a îndurat El, Fiul lui Dumnezeu, pe pământ din momentul arătării Lui ca Dumnezeu și până la vremea Sfintei Răstigniri. Numai pe Drumul Crucii, câte umilințe, câte pălmuiri și scuipări, câte lovituri a primit de la popor, însă dragostea a biruit. Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos, este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu. Așadar, înțelegem că iubirea noastră este revărsată din oceanul iubirii divine.

Ura, mândria și egoismul sunt creații mentale. Toate acestea sunt produsele necunoașterii, ale ignoranței și nu pot rezista în fața iubirii pure. Ura aduce cu ea tot ură. Iubirea aduce în schimb iubire. Este o tendință naturală a iubirii, a puterii lui Dumnezeu, să guverneze pe acest pământ, cucerind toate forțele urii și ale necuratului. A fi în afara iubirii înseamnă, practic, a fi în afara vieții. Cine a încetat să mai iubească, acela a și murit deja.

Hristos nu vine în inima ta, dacă este un dușman acolo. El nu poate locui împreună, decât în iubire: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții’’. (Ioan 13, 35)

Iubiți credincioși!

Bunul Dumnezeu să ne lumineze mintea și inima, spre a putea împlini poruncile Sale, să ne pazească și ferească de răutate și să ne călăuzească pașii spre mântuire.

Amin!

Posted in Predici | Etichetat ,

55 de maxime despre viața creștină

  1. Fii mereu cu Hristos și crede în Dumnezeu întru toate.
  2. Roagă-te cum poți, nu cum crezi că ar trebui.
  3. Fă-ți un program de rugăciune și respectă-l.
  4. Spune rugăciunea Tatăl Nostru de mai multe ori pe zi.
  5. Repetă o scurtă rugăciune, când mintea nu-ți este ocupată.
  6. Fă câteva mătănii când te rogi.
  7. Mănâncă sănătos, cumpătat și postește în zilele rânduite.
  8. Practică liniștea, înlăuntru și în afară.
  9. Stai în liniște 20-30 de minute zilnic.
  10. Fă milostenie în taină.
  11. Mergi la slujbe.
  12. Mergi periodic la spovedanie și Împărtășanie.
  13. Nu primi gândurile și sentimentele necuvioase.
  14. Mărturisește-ți gândurile și sentimentele unei persoane de încredere.
  15. Citește regulat Scripturile.
  16. Citește cărți bune, câte puțin.
  17. Cultivă comuniunea cu sfinții.
  18. Fii o persoană obișnuită, un om oarecare.
  19. Fii politicos cu toți, începând cu familia.
  20. Păstrează ordinea și curățenia în casă.
  21. Practică un hobby sănătos și împlinitor.
  22. Fă exerciții fizice.
  23. Trăiește fiecare zi la timpul ei.
  24. Fii sincer, mai întâi cu tine însuți.
  25. Fii credincios în lucrurile mici.
  26. Fă-ți lucrul, apoi uită-l.
  27. Fă lucrurile grele și dureroase la început.
  28. Privește realitatea.
  29. Fii recunoscător.
  30. Fii vesel.
  31. Fii simplu, retras, tăcut și mic.
  32. Nu atrage atenția asupra ta.
  33. Ascultă când oamenii îți vorbesc.
  34. Fii treaz și atent, deplin prezent acolo unde te afli.
  35. Gândește și vorbește despre lucruri doar cât e necesar.
  36. Vorbește simplu, clar, ferm, direct.
  37. Alungă fanteziile, bănuiala și presupusul, cântărind lucrurile.
  38. Alungă lucrurile carnale, sexuale, de la prima apariție.
  39. Nu te plânge, văita, murmura sau smiorcăi.
  40. Nu căuta sau aștepta milă ori laudă.
  41. Nu te compara cu nimeni.
  42. Nu judeca pe nimeni pentru nimic.
  43. Nu încerca să convingi pe nimeni de nimic.
  44. Nu te apăra sau îndreptăți.
  45. Raportează-te la Dumnezeu, nu la oameni.
  46. Primește critica cu mulțumire și verific-o cu grijă.
  47. Dă sfaturi numai când ți se cer sau când ești dator.
  48. Nu face pentru oameni ceea ce pot sau sunt datori să facă ei înșiși.
  49. Ține un program zilnic de activități, evitând mofturile și capriciile.
  50. Fii milostiv cu tine și cu ceilalți.
  51. Nu aștepta nimic, decât să fii ispitit până la ultima suflare.
  52. Privește la Dumnezeu și lumină, niciodată la întuneric, ispită și păcat.
  53. Rabdă-ți greșelile și păcatele, sub mila lui Dumnezeu.
  54. Când cazi, ridică-te imediat și ia-o de la capăt.
  55. Cere ajutor la nevoie, fără teamă sau rușine.

2013-0710-pmc8Autorul acestor maxime este părintele Thomas Hopko, preot ortodox din Statele Unite, fost decan al seminarului teologic Sfântul Vladimir.
Un prieten i-a cerut o listă de scurte povețe pentru viața creștină complicată din zilele noastre.
Părintele, un teolog experimentat și bun vorbitor, a venit cu lista aceasta.

V-o recomandăm, lângă cafeaua sau rugăciunea de dimineață.

Citat | Posted on by | Etichetat , ,

Copiii de la „Buna Vestire” în recital

This gallery contains 20 photos.

Galerie

Necesitatea Sfintei Spovedanii

Preot paroh Liviu Alexandrescu

„Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El (Dumnezeu) este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de toată nedreptatea.” (I Ioan 1, 8-9).

Iubiți credincioși !

„Nu așteptați până mâine, căci nu știți ce se va întâmpla până atunci!” (Prov. 27,1)

Sfintele Taine sunt mijloace de împartășire reală a harului dumnezeiesc, absolut necesare pentru mântuire și cu care Hristos a înzestrat Biserica Sa. Sfintele Taine sunt în număr de șapte, precizat pentru prima oară, în anul 1274, de către împăratul bizantin Mihail Paleologul, la Sinodul unionist de la Lyon.

Taina Spovedaniei (Pocăinței) este Taina prin care creștinul, căindu-se de păcatele săvârșite și mărturisindu-le înaintea preotului duhovnic, primește de la Dumnezeu iertarea păcatelor, fiind reașezat în starea de har din care a căzut.

Această Sfântă Taină a fost anunțată de Mântuitorul Hristos, înainte de Înviere, prin cuvintele: „Amin, grăiesc vouă (Apostolilor): oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer.” (Matei 18,18); apoi, a fost instituită după Înviere, prin cuvintele: „Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, li se vor ierta lor și cărora le veți tine, ținute vor fi.” (Ioan 20, 22).

Privitor la săvârșitorii acestei Taine, Sfântul Ioan Gură de Aur scrie în tratatul Despre preotie:

„Preoții locuiesc pe pământ, dar dispun de cer, căci au primit o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor … căci orice hotărăsc ei jos, confirmă Dumnezeu sus…”

Cuviosul Teognost afirmă că:

„ … nu vom fi pedepsiți și osândiți în veacul ce va să vie pentru că am păcătuit, ci fiindcă păcătuind, nu ne-am pocăit, nici nu ne-am întors de la calea cea rea spre Domnul”.

parintele_teofil

Părintele Teofil Părăian

Cerând ajutorul lui Dumnezeu prin taina spovedaniei, ne curățim sufletele și ne apropiem de Împărăția lui Dumnezeu. În rugăciunea Acatistului Mântuitorului Hristos, rostim cuvintele: „S-a răcit inima noastră de atâtea ispite; dăruiește-ne pocăință neștirbită, ca să pornim cu tot sufletul în căutarea Ta”. Părintele Teofil Părăian spune că dacă tâlharul răstignit pe cruce, odată cu Mântuitorul, a primit iertarea păcatelor și intrarea în Împărăția lui Dumnezeu, cu atât mai mult, cel care nu este tâlhar și are câteva pete, prin pocăință sinceră, va intra în Împărăția Domnului.

Cuviosul Isaia Pustnicul zice:

„ … când va părăsi omul păcatele și se va întoarce la Dumnezeu, pocăința sa îl va naște a doua oară și-l va face om nou”.

Sfinții Părinți ne învață să ne rugăm, ca să ni se dea vederea păcatelor noastre, să ne fie trimis de Sus gândul cel bun și mântuitor al mărturisirii acestora. Sfântul Vasile cel Mare mărturisește:

„Așa cum, atunci când vrei să tai o plantă dar îi lași rădăcinile, ea va răsări din nou, tot așa și cel ce voiește a se curate de păcate, trebuie mai intâi să lepede pricinile păcatului, aceasta fiindcă păcatele se nasc unele din altele și nu sunt despărțite”.

Mântuitorul Hristos spune:

„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”. (Matei X, 32-33)

sfantul-vasile

Sf. Vasile cel Mare

Mărturisirea îl readuce pe om în fața lui Hristos, Care l-a răscumpărat cu Însuși Sângele Său. Pocăința este lucrarea omenească de a-L recunoaște pe Mântuitorul ca Salvatorul sufletului, ori de câte ori are nevoie să fie salvat din ghearele celui viclean și rău.

De aceea, Sfântul Isaac zice că „nici o virtute nu este mai înaltă decât pocăința, pentru că pocăaința nu se sfârșește nicicând” (Cuvantul 55).

Taina spovedaniei trebuie să împlinească următoarele condiții:

Să fie făcută sincer, de bună voie, cu umilință, zdrobire de inimă și cu hotărârea de a nu mai repeta păcatele mărturisite. Iar dacă te vei apropia de taina pocăinței cu nepăsare, cu viclenie, vei săvârși lucru satanic, Îl vei batjocori pe Atotvăzătorul Dumnezeu, Care te-a zidit și ți-a daruit harul pocăinței spre îndreptare, nu spre pieire.

Singurul loc unde omul revine la starea initială este locul adevărului, în scaunul spovedaniei, unde credinciosul trebuie să spună adevărul și să-L roage pe Dumnezeu să-I trimită Duhul Adevărului. Aici nu se poate întâlni minciuna cu adevărul ! De aceea, înșelătorul diavol îndepărtează pe mulți creștini de la această Sfântă Taină.

Părintele Sofian Boghiu spune cum ar trebui să gândească un creștin adevărat și să spună:

„Cum am putut sa face eu acestea, să mă îndepărtez de Binefăcătorul meu și să mă împreunez cu satana și lucrurile lui ! Voi spune ca fiul rătăcit: tată, am greșit la cer și înaintea Ta, fă-mă ca pe unul din argații Tăi”.

parintele-sofian

Părintele Sofian

Așadar, omul devine prieten de călătorie cu Domnul Hristos, iar măsura harului pe care îl primește este după măsura adevărului și a rușinii pe care le poartă la spovedanie. Cu cât se dezgolește mai mult de păcate, cu atât mai mult se îmbracă cu veșmântul Duhului Sfânt.

Iubiți credincioși!

Mântuitorul Iisus Hristos este Capul Sfintei Biserici, iar Sfânta Biserică este trupul Lui, după cum bine știm din Sfânta Scriptură: „Hristos este Capul Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor și este”. (Efes. I, 22—23). Este deci ușor de înțeles că nimeni nu se poate împărtăși de mântuire, dacă nu este mădular al trupului lui Hristos, adică al Bisericii. De aici izvorăște necesitatea spovedaniei membrilor Bisericii, a credincioșilor, care trebuie să-L cunoască pe Hristos și Hristos pe ei.

Glasul Mântuitorului Hristos strigă către noi:

„Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteti mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără de Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă.” (Ioan XV, 4—6).

Așadar, rugați-vă lui Dumnezeu și spuneți: „Luminează ochii minții mele și-mi dă umilință spre pocăință și zdrobire de inimă spre îndreptare în veci.”

Amin!

Posted in Învățături | Etichetat ,

Elena Roșca s-a mutat la Domnul

Miercuri 25 Martie la ora 18:27 a încetat din viață, la Spitalul General Juif din Montreal,

Elena Roșcaelena_rosca

Programul de expunere și înhumare este următorul:

Expunere: la Casa Funerară Côte des Neiges
4525 Chemin de la Cote des Neiges
Montreal, Quebec, H3V 1E7

– Sâmbătă 28 martie de la orele 14:00 la 17:00 și de la 19:00 la 21:00.

– Duminică 29 martie de la orele 14:00 la 19:00.

Ceremonia de înmormântare va avea loc luni 30 martie, orele 13:00 la Catedrala „Buna Vestire” (8070 Christophe-Colomb, colț cu Jarry, metro Jarry)

– Rugăciunea la mormânt la orele 15:15.

( Mormântul se află în spatele Casei Funerare Côte des Neiges )

Familia Victor Roșca

Notă | Posted on by