Toată bogăția lumii nu cântărește cât un suflet omenesc

Predică la Înălțarea Domnului, 2015
Preot Paroh Liviu Alexandrescu

„Şi i-a dus afară până spre Betania şi ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin”  (Sf. Ev.Luca 49-53)

Hristos S-a Înălțat!

Iubiți frați creștini!

La numai 40 de zile de la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, întreaga ortodoxie prăznuiește Înălţarea Sa la cer, ca o minune sau o biruință a lucrării pământești pe care a încheiat-o pentru noi și pentru a noastră mântuire, arătând în chip deplin dumnezeirea Sa, puterea şi mărirea pe care a avut-o dintru început la Tatăl. Sfântul Ioan Gură-de-Aur o numește „ziua cea mare, cea cinstită și cea luminoasă a Celui Răstignit”.

Învierea şi Înălţarea Domnului ne scot de sub apăsarea păcatului și ne așează sub revărsarea harului dumnezeiesc, care face să rodească în sufletele noastre roada duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția” (Gal.V,22-23). Trupul înălțat al Mântuitorului este cel în care am fost ridicați și noi, dar și trupul în care fiecare creștin își vede idealul propriei sale realizări. Înălțarea la cer este idealul fiecărui creștin, mai ales că modelul Hristos a petrecut în lumea aceasta asemenea nouă și ne-a învățat că: „înălțarea înseamnă smerenie”. De pe acelaşi munte, în care Domnul Hristos a suferit în grădina Ghetsimani și S-a smerit înaintea lui Dumnezeu, S-a și înălţat la cer. Pentru că există o legătură între smerenie şi înălţare. În măsura în care mergem pe calea înălţării noastre, unită cu Înălţarea Domnului Hristos, vom cunoaşte mai bine taina Înălţării.

inaltarea-domnuluiLocul pe care ni l-a pregătit Domnul Iisus este o împărăție cerească, sfințită, curată și, mai presus de toate, veșnică; de aceea, trebuie s-o cucerim. Această împărăție este o coroană pe care trebuie s-o merităm. În persoana divino-umană a Fiului lui Dumnezeu, devenit Fiul Omului, firea omenească s-a ridicat la demnitatea sa de coroană a creaţiunii, asa cum l-a rânduit de la facerea sa, ca un stăpân al universului.

Acesta este omul! Un stăpân al său dar și al micului univers în care trăiește. Mântuitorul spune: „de câte ori vei cădea, scoală-te și te vei mântui”. Adică, ridică-te la starea dăruită de Dumnezeu, la Chipul Său. Toată bogăția lumii nu cântărește cât un suflet omenesc. Mântuitorul ne face atenți de valoarea lui, zicându-ne: „Ce va folosi omului de va dobândi lumea toată și-și va pierde sufletul? Sau ce ar putea da omul în schimb pentru sufletul său?”.  Înălțarea Domnului la cer, în prezența ucenicilor, face parte din planul dumnezeiesc, care întărește învățătura Mântuitorului Hristos despre trimiterea Sfântului Duh: „iar voi să ședeți în cetatea Ierusalimului până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.” (Luca 24,49).

Așadar, la numai 10 zile de la Înălțare, va veni Duhul Adevărului, Duhul Cel Sfânt, Care „va fi cu voi până la sfârșitul veacurilor” (Ioan 14, 16). De aceea, în perioada de la Înălțare până la Pogorârea Sfântului Duh, salutul creștinesc va fi: „Hristos S-a Înălțat”, iar răspunsul este: „Adevărat S-a Înălțat”.

Binecuvântarea Domnului este veșnică pentru toți cinstitorii și închinătorii la Dumnezeu: „și pe când Se înălța la cer, i-a binecuvântat, iar ucenicii s-au închinat Domnului…”. Închinarea omului aduce bucurie. Bucuria aduce laudă şi binecuvântare.

Apoi ucenicii s-au întors la Ierusalim „cu bucurie mare” şi „erau totdeauna în templu lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu”. Sf. Isaac Sirul defineşte rugăciunea ca o bucurie care revarsă mulţumire. Ucenicii Domnului au transmis această bucurie, bucuria de a fi creștin, de a înțelege Moartea, Învierea și Înălțarea Domnului, ca un drum ce trebuie urmat de fiecare creștin, ca apoi să ajungem la întâlnirea cu  Dumnezeu, în Casa Tatălui ceresc.

De atunci și până astăzi simțim această binecuvântare, pe care o  mărturisim la fiecare Liturghie: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui  Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!”, în veci, Amin!

Posted in Panegirice | Etichetat ,

Ședința vicariatului Canadei la „Buna Vestire”

În perioada 8-10 mai, la Catedrala „Buna Vestire” a avut loc ședința anuală a Vicariatului Canadei.

I-am avut în mijlocul nostru pe majoritatea preoților ortodocși români din Canada, aparținători de Episcopia de la Vatra, împreună cu familiile lor și cu membri ai consiliilor parohiale.

Sedinta_vicariat (10)
Părintele vicar Dan Hoarste a organizat sesiunile de lucru și a mediat dezbaterile, care s-au dovedit constructive.

Cele trei zile de discuții s-au încheiat cu Sfânta Liturghie arhierească săvârșită Duminică, 10 mai, de către Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Nathaniel, asistat de soborul clericilor prezenți.

Sedinta_vicariat (63)
Slujitorii, consiliul parohial și comitetul doamnelor de la Catedrala „Buna Vestire” mulțumesc invitaților care au avut buna plăcere să participle la acest eveniment.

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” (Psalmul 132, 1)

Posted in Evenimente | Etichetat ,

Ședința Vicariatului Canadei (8-10 mai 2015)

This gallery contains 57 photos.

Galerie | Etichetat ,

Corul Catedralei Buna Vestire – „Îngerul a strigat”

Video | Posted on by | Etichetat ,

Ectenia Mare – Utrenia Invierii 2015

Video | Posted on by | Etichetat ,

Utrenia Învierii – 12 aprilie 2015

This gallery contains 13 photos.

Galerie | Etichetat

Slujba Prohodului – 10 aprilie 2015

This gallery contains 42 photos.

Galerie | Etichetat

Să ne păstrăm Credința!

„Credința-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi
Că multe-s tari cum credem noi
Și mâine nu-s !”
( G. Coșbuc )

Iubiți credincioși !

Viața omului este un dar desăvârșit, oferit de Dumnezeu, împodobit cu rațiune, voința și sentiment, adică chipul lui Dumnezeu în el. Comunicarea cu Dumnezeu se face în funcție de credință, de trăire și de felul cum știm să-L păstrăm pe Dumnezeu în noi.

Credința înseamnă legătura dintre Dumnezeu și om, o lucrare divino-umană,
în virtutea harului dumnezeiesc pe care l-am primit de la botez. Ea vine din casa
noastră parintească și cerească . Credința ne face drumul luminos, ne învață cine
suntem, ce trebuie să facem, ne dă speranțe mântuitoare și viață.

_DSC8143Ea vine de la Mântuitorul Hristos, de la Apostoli și Ucenici, până la moșii și strămoșii noștri, care au păstrat-o și apărat-o, chiar cu prețul vieții lor. Ea ne însoțește oriune am merge, chiar și aici, departe de țară, ne ajută și ne dă puterea de a trece peste toate încercările vieții.

Credința lor este credința noastră, iar mărturisirea lor este mărturisirea noastră. Sfântul Atanasie Cel Mare spune: „Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să devină Dumnezeu”, sau, cum spune Sfantul Chiril al Alexandriei: „omul pământesc a devenit omul ceresc”. Prin această intervenție dumnezeiească, omul își recapătă locul lui în planul divin și primește energia necesară pentru a-și lucra mântuirea.

Cu ochii credinței vedem prezența lui Dumnezeu în creația Sa, cum spune psalmistul: „Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu, iar facerea mâinilor Lui o vestește tăria” (Ps.XVIII,1-2), iar prin celelalte virtuți teologice, ajungem la unirea cu Dumnezeu: „În ziua aceea, veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl și voi în Mine și Eu în voi” (Ioan XIV, 20).

Credinţa deplină şi tare este cea care se lucrează prin dragoste (Ioan XIII, 34) și este urmată de fapte bune, cum ne arată Sfîntul Apostol Pavel:

„De aş avea darul proorociei şi orice ştiinţă şi de aş avea toată credinţa încât să pot muta şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.” (I Corinteni 13,2).

Credința și dragostea de frați au ținut bisericile și comunitățile creștine în duhul Evangheliei și al lui Hristos, le-au apărat și ni le-au lasat ca moștenire. Avem o biserică curată, luminată și primitoare, mereu deschisă pentru a ne ruga și a învăța cum să trăim după voia lui Dumnezeu.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Preot Liviu Alexandrescu

Posted in Meditații | Etichetat ,

Slujire arhierească la Catedrala Buna Vestire

icon_topÎn perioada 8-10 mai, la Catedrala noastră va avea loc ședința Vicariatului Canadei.

Aceasta înseamnă prezența, în mijlocul nostru, a tuturor preoților ortodocși români din Canada, aparținători de Episcopia de la Vatra, împreună cu reprezentanți ai consiliilor parohiale.

Cele trei zile de discuții se vor încheia cu

Sfânta Liturghie arhierească

săvârșită Duminică 10 mai, orele 10:00, de către

Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Nathaniel

asistat de soborul preoților și diaconilor prezenți.

Dimpreună slujirea promite a fi un eveniment de neuitat pentru comunitatea românească din Montreal și împrejurimi.

„Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” (Psalmul 132, 1)

Posted in Anunțuri | Etichetat ,

Calea spre Dumnezeu

„Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan XVII, 3)

Existența lui Dumnezeu constituie fundamentul fiecarei religii, ce se desfășoară între două persoane, una obiectivă, adică Dumnezeu și alta subiectivă, adică omul. Ortodoxia este calea spre Dumnezeu, calea adevărului creștin, a credinței și a vieții sfinte. Noi ne numim creștini ortodocși, fiindcă mergem pe calea arătată de Mântuitorul Hristos, de Sfinții Apostoli, pe calea bisericii întemeiată de ei.

raiÎntreaga creație, de la făpturile cele mai mici, până la cele mai mari, de la începutul lumii până astăzi, mărturisesc înțelepciunea, bunătatea, prezența și puterea Creatorului în tot ceea ce există. Despre exisența lui Dumnezeu îi vorbește creștinului atât mintea, cât și Însuși Cuvântul lui Dumnezeu revelat, cuprins în Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție.

Îl vedem pe Dumnezeu pe calea naturală (catafatică ) prin lucrarea mâinilor Sale, a lucrurilor înconjurătoare și vedem atotînțelepciunea și atotștiința, mărturisind: „Mare ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”, sau cum spune psalmistul: „Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.” (Psalm 18, 1). Dar nu este suficient pentru desăvârșire, căci Mântuitorul spune: „Nu oricine-Mi zice, Doamne, Doamne, va intra în împărăția cerurilor, ci cel ce va face voia Tatălui Meu, Celui din ceruri.” (Matei VII,21).

Îl vedem și Îl simțim pe Dumnezeu pe calea supranaturală (apofatică), o cale ce ține de împlinirile sufletești, de progresul spiritual și moral, de felul cum te apropii de asemănarea cu Dumnezeu. Dar cea mai mare cunoaștere este prin adevărata trăire. Aici ne ajută rugăciunea, credința și faptele bune.

Cu aceste trei căi au umblat toți sfinții și au ajuns la cea mai înaltă treaptă de unire cu Dumnezeu. Rugăciunea este semnul credinței. Dintre acestea, „nimic nu lipește pe om de Dumnezeu, mai mult ca rugăciunea.” (Sfinții Părinți). La cererea apostolilor: „Doamne, învață-ne să ne rugăm”, Domnul Hristos i-a învățat rugăciunea Tatăl nostru, ce cuprinde esența întregii învățături și a tuturor raporturilor dintre om și Dumnezeu. Ne învață iubirea, bunătatea, iertarea, atribute care aparțin lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, când aceștia erau la rugăciune (Fapte 4, 31). Faptele bune completează rugăciunea și așa împlinim cuvintele Sf. Iacov care spune: „credința fără fapte este moartă” (Iacov 2, 26).

Dacă ne întrebăm cum să-L primim pe Dumnezeu, Sfânta învățătură creștină ne răspunde prin faptul că noi deja Îl primim pe Dumnezeu prin baia botezului, dar rămâne în noi atât cât Îl păstrăm. Dumnezeu întreit în persoane, adică Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, este chipul după care a fost creat omul. Aceasta înseamnă comuniune și dragoste. La aceste însușiri sufletești suntem chemați și noi, după cum spune și Sfântul Pavel: „De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător.” (1 Corinteni XIII, 1).

Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, se îngrijește de toate sufletele curate și bune, de cei care vin cu credință la Biserică, de cei care își pleacă genunchii și inimile la rugăciune, pentru a primi binecuvântarea cerească.

„Trupul lui Hristos” care este biserica, actualizează viața de comuniune cu Dumnezeu, ne cheamă să fim prezenți la sfințenie, la o viață nouă, viața în Hristos, unde lucrează Duhul Sfânt, care ne luminează și călăuzește spre Împărăția cea veșnică.

Ne numim creștini prin faptele noastre, nu numai pentru că am fost botezați. Acest „templu al Duhului Sfânt” pe care îl purtăm, să păstreze sfințenia, dragostea de Dumnezeu și de semeni. Să ne rugăm ca niciodată să nu încetăm a fi templu al lui Dumnezeu și ca Duhul Sfânt să nu se depărteze de la noi, ci să rămână pentru întărire, sfințenie și mântuire: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei V,16).

Preot Paroh Liviu Alexandrescu

Posted in Predici | Etichetat , ,