Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri și urmați-le credința

Preot paroh Liviu Alexandrescu
predică la sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi – 30 ianuarie 2016

„Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința !” (Evrei XIII,7)

Iubiți credincioși !

Sfinții sunt acele persoane care s-au ostenit să câștige împărăția cerească și care au atins cele mai înalte culmi de trăire creștină și de desăvârșire morală pe pământ. Apostolii Mântuitorului Hristos, chemați „să cunoască tainele împărăției cerurilor” (Matei XIII,11) au transmis urmașilor învățătura Domnului Hristos și odată cu aceasta harul Cincizecimei și al sfințeniei.

IMG_20160130_093345Unii dintre acești primitori ai harului și lucrării Sfântului Duh au fost și cei trei luceferi, mari dascăli ai lumii și ierarhi: Sfântul Vasile Cel Mare, Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Sfântul Ioan Gură de Aur, pe care Sfânta Biserică îi cinstește pe data de 30 ianuarie a fiecărui an.
De altfel, ei se mai prăznuiesc și aparte, tot în cursul lunii ianuarie și anume: Sfântul Vasile, în ziua întâia, Sfântul Grigorie în ziua de 25, iar Sfântul Ioan, în ziua de 27 ale lunii.

Se spune că prin veacul al IX-lea s-a produs o neînțelegere între creștinii din Constantinopol. Unii ziceau că Sfântul Vasile, prin marile sale binefaceri, ar fi fost cel mai însemnat dintre acești trei sfinți. Alții ziceau că Sfântul Grigorie, prin bogăția științei lui, s-ar fi ridicat deasupra celorlalți. În sfârșit, o a treia parte a credicioșilor socoteau că de cea mai aleasă cinstire trebuie să se bucure Sfântul Ioan Gură de Aur, căci nimeni nu l-a putut întrece în cuvântarile sale.

Pentru că această neînțelegere dintre credincioșii din cetatea marelui împărat Constantin cel Mare era cu totul păgubitoare Bisericii, un episcop din acea vreme și anume Ioan cel din Cetatea Evhateilor, prin arătare dumnezeiască, s-a ridicat să împace cele trei tabere de credincioși.

Astfel, el a rânduit ca pe viitor, în ziua de 30 a lunii ianuarie, să se prăznuiască la un loc acești trei sfinți. De altfel, el a avut un vis în care i s-au aratat cei trei sfinți, unul câte unul, și i-au spus:

„Nu este, între noi, unul întâi și altul al doilea; drept aceea, scoală-te de poruncește să nu se mai certe pentru noi, căci nevoința noastră a fost aceasta și cât am fost vii și după ce am răposat, ca să împăcăm și să aducem lumea la unire”.

IMG_20160130_093334Sfântul Vasile cel Mare a trăit în veacul al IV-lea, în slăvita cetate Cezareea, în provincia Capadocia din Asia Mică. S-a născut într-o evlavioasă familie, care a dat Bisericii nu mai puțin de șase sfinți. Mama sa se numea Emilia, iar un frate al său a fost Sfântul Grigorie de Nissa, ajuns și el episcop și mare învățat creștin. În anul 364 este hirotonit preot, iar în anul 370 este ales arhiepiscop al Cezareei, păstorind până la moartea sa, la 1 ianuarie 379.

Sfântul Vasile a purtat o grijă cu adevărat părintească față de mulți săraci, bătrâni, neputincioși, văduve și orfani, întemeind felurite așezăminte pentru alinarea suferințelor lor : spitale, aziluri, școli. Sfântul Vasile a scris multe cărți de învățătură crestinească, printre care amintim „Hexaimeronul”, explicând textul Sfintei Scripturi, privind cele 6 zile ale facerii lumii. Tot el s-a străduit să înfrumusețeze și sfintele slujbe, lăsându-ne Liturghia care-i poartă numele și care se savârșește de zece ori pe an.

Sfântul Grigorie de Nazianz, numit și Teologul, s-a născut în Arianz, tot în Capadocia, pe la anul 330. A învățat carte în casa parintească, apoi la școlile din Cezareea Capadociei, Cezareea Palestinei și Atena, având coleg pe Sfântul Vasile. Se spunea despre ei că nu cunoșteau decât două drumuri: al bisericii și al școlii. În anul 361 este hirotonit preot, ajunge episcop în anul 371 și a murit în anul 390. Deși a avut o viață zbuciumată, a scris multe cărti de învățătură teologică iar în cuvântările sale vorbeste în chip deosebit despre Sfânta Treime, precizând învățătura Bisericii.

IMG_20160130_093356Al treilea ierarh prăznuit astăzi este Sfântul Ioan Gură de Aur, din Antiohia Siriei. A fost crescut de mama sa Antuza, o femeie evlavioasă, care a dat o educație foarte îngrijită fiului ei. A învățat carte la un vestit învățat grec, cu numele Libanius, apoi a dus o viață izolată, în rugăciune și meditație. In anul 392 este hirotonit preot, apoi în anul 397, ridicat la cinstea de Arhiepiscop al Constantinopolului. În predicile sale a osândit toate păcatele celor bogați, ca mândria, lăcomia, luxul și necinstea. Era un sincer apărător al săracilor, al sclavilor și al tuturor celor aflați în necazuri.

A murit în anul 407, dupa o viață de luptă și propovăduire a cuvântului dumnezeiesc. De la el au rămas o mulțime de cuvântari care, pentru frumusețea lor, i-au adus mai târziu numele de „Gură De Aur”, a mai rămas și Liturghia care-i poartă numele și care se săvârșește aproape în toate duminicile de peste an.

Iubiți credincioși,

Din aceste motive, cei trei Sfinți „Mari Dascăli ai lumii și Ierarhi” sunt socotiți drept cele mai strălucite chipuri ale turmei lui Hristos și de propovăduitori ai cuvântului dumnezeiesc, adevărați „ctitori” ai ortodoxiei, într-o perioadă a veacului al IV-lea, numit „veacul de aur” al crestinatatii.

La această sărbătoare se bucură Însuși Dumnezeu, văzând strălucind roadele jertfei lor, se bucură Biserica, privindu-și plinirea, ne bucurăm noi toți privind la pilda vieții lor, rugându-ne și încercând a le urma credința, pentru a ne putea bucura și noi împreună cu ei în Împărăția Cerurilor.

Amin.

Posted in Predici

Scrisoare pastorală la Nașterea Domnului

Reproducem textul Scrisorii Pastorale a Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Nathaniel la Sărbătoarea Nașterii Domnului:

„Toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească.”

Iubiții mei fii duhovnicești, preacucernic cler, preacuvioși monahi, și dreptmăritori creștini ai de Dumnezeu păzitei noastre Episcopii:

Har și Pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Iisus Hristos, iar de la noi, arhierești binecuvântări!

Hristos se naște ! Măriți-L !

Înalt Prea Sfințitul Nathaniel

Iubiți credincioși,

În această mare zi, prăznuim Nașterea Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, născut în Betleemul Iudeii, în Israelul de azi. Numim această sărbătoare, „ziua Sa de naștere”, o naștere, însă, neînțeleasă de cei din vremea aceea, dar necunoscută de prooorcii din vechime, de Moise, de David și de sfinții strămoși, care așteptau venirea lui Mesia. In timp ce întregul Israel își ducea viața de zi cu zi, acolo în iesle sărăcăcioasă, Emanuel – care se tâlcuiește, Dumnezeu este cu noi – se naște în mijlocul poporului, printre neamuri: evrei, romani, greci și chiar străini, în cetatea Betleemului.

Dar atunci foarte puțini, cu adevărat, au fost cei care au auzit cântarea îngerilor care slăveau pe Dumnezeu și inconjurau locul unde Mesia a binevoit a se naște. Insă astăzi, milioane de oameni cântă și laudă nașterea lui Hristos, Emanuel. Domnul Hristos, în a Sa lucrare pământească, a cuvântat din Legea lui Moise, a reamintit poporului profețiile despre de nașterea Sa si a cântat psalmii strămoșului David. Poporul cunoștea aceste scripturi ca de asemenea și ucenicii săi care au fost martori la lucrările Sale. Doar faptul că Scripturile aveau să se împlinescă în ziua cea rânduită, ei aceasta nu au putut imediat realiza.

De aceea, mai tarziu, înainte de înălțarea Sa la ceruri, Hristos le spune „toate cele scrise despre mine” trebuie să se împlinească. Sfântul Apostol Pavel mărturisește acest lucru spunând:

„în multe rânduri şi-n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi, în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut, fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale” (Evrei 1:1-3).

Bine știm că, Dumnezeu, din iubirea sa pentru oameni, ne-a grăit mai întâi prin sfinții prooroci.

past1Dar pentru a arăta în mod și mai direct această iubire pentru noi, la plinirea vremii, a trimis în lume pe Iisus Hristos, Fiul Său, pe care îl numim „Cuvântul lui Dumnezeu.” Hristos ne grăieste totul de la Dumnezeu Tatăl, nu ca rob precum profeții, ci ca adevăratul și unul născut Fiul Său. În Crez, mărtusirim:

„cred…și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat…S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.”

Sfântul Clement Romanul spunea: „Oare nu avem numai Un singur Dumnezeu, Un Hristos și Un Duh Sfânt care s-a revărsat peste noi? Și oare nu este numai o chemare în Hristos?” (Epistola către Corinteni, 46).

Acest personal “Cuvânt a lui Dumnezeu” care se numește Iisus Hristos, ne aduce nouă direct pe Dumnezeu Tatăl. Hristos, a doua persoana a Sfintei Treimi, este și a fost dintotdeauna cu Tatăl de la început a adus toate întru ființă și toate întru veșnicie, “fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale.”

Acest sfânt praznic al creștinilor, sărbătoarea Nașterii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos în trup, are fundamente scripturistice, în legea lui Moise, a Profețiilor și în Psalmi. De aceea după Învierea Sa din morți, pentru 40 de zile a rămas pe pământ cu ucenicii Săi și „le-a deschis mintea ca să’nţeleagă Scripturile” (Luca 24:45) pentru ca în cele din urmă spuse uncenicilor Săi, Domnul a întărit cuvintele proorociilor de demult „…toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise, în profeţi şi în psalmi trebuie să se plinească” (Luca 24:44).

past2Incepând de la Facere și până la Revelație, Sfintele Scripturi ne aduc aminte de nevoia pe care omenirea o are de un Mântuitor, de nevoia nașterii Mântuitorului, de nevoia reîntoarcerii Mântuitorului, care este Hristos, Dumnezeu. Știm că naștera Domnului Hristos este întruparea Sa în lume, în timp și spațiu, din pântecele Fecioarei Maria în Betleemul Iudeii, și totodată știm și că Hristos a fost înainte de timp și de toate cele create. El însuși este împlinirea Legii și a Profeților si Psalmilor dar și a dorinței arzătoare a fiecărui suflet de a fi împreună cu Dumnezeu, „fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale.”

Sfântul Ioan Evanghelistul ne amintește despre Cuvântul Vieții:

„Ceea ce era de la’nceput, ceea ce noi am auzit, ceea ce cu ochii noştri am văzut, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul Vieţii – şi viaţa s›a arătat, şi noi am văzut-o şi mărturisim, şi vă vestim viaţa de veci care la Tatăl era şi care nouă ni s’a arătat – (1 Ioan 1:1-2) “fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

Auzind și cuvintele Proorocului Isaia, ne dăm seama de nemăsurata dragoste a lui Dumnezeu pentru noi în făgăduința nașterii Mântuitorului, care avea să aducă nădejde întregii omeniri. Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric din dragostea Sa: „Poporul cel ce umbla în întuneric a văzut lumină mare”„Că Prunc ni S’a născut, Fiu, şi ni S’a dat, a Cărui stăpânire Şi-o poartă pe umăr; şi numele Lui se cheamă: Înger-de-mare-sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, … Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu-i va fi hotar” (Isaia 9:5-6), El însuși „fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

past3Aceasta, înseamnă, iubiți credincioși, că nu numai în duh trebuie să mergem către Betleem să ne închinam Lui, ci mai ales, să înțelegem că Dumnezeu a deschis ușile Raiului și ne-a primit pe toți la sine oriunde ne găsim noi, duși fiind acolo de Fiul Său, pruncul născut în peșteră și culcat în iesle. Mai precis, așa cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul, „că Viața care a fost nevăzută” a devenit acum văzută prin pântecele Maicii, Preasfânta și Preacurata Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, fiind atins, văzut, auzit de oameni, „fiind El strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.”

Incheiem aceste gânduri cu frumoasele cuvinte al condacului praznicului Nașterii Domnului, compus de Sfântul Roman Melodul, despre „Cuvântul Vieții”:

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”

Cu adevărat Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale.

Hristos se naște! Măriți-L!

Cu doriri de sănătate, pace și întru toate bună sporire,
† NATHANIEL
Din Mila lui Dumnezeu și Voia Poporului,
Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America
Biserica Ortodoxă în America

Posted in Pastorale | Etichetat ,

Vi s-a născut azi Mântuitor

Predică la a doua zi de Crăciun, Soborul Maicii Domnului

„Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor.” (Luca II, 10-11)

Iubiți credincioși,

altarBinecuvântați sunteți, cei care vă aflați astăzi în Sfânta Biserică. Pentru că voi l-ați primit în casele voastre pe Iisus Hristos, pruncul sfânt pentru care cei din Betleem, acum două mii de ani, nu au mai avut loc de găzduire. Iar voi v-ați deschis sufletele și, în loc de iesle și paie, i-ați oferit sălaș duhovnicesc Fiului lui Dumnezeu.

Păstorii din Betleem fost primii adeveritori ai nașterii Domnului și martorii luminii care a străbătut cerul în noaptea magică a intrării Fiului lui Dumnezeu în istorie.

Astăzi, voi sunteți păstorii. Pentru că Biserica este astăzi Betleemul. Sfântul Altar este peștera, iar Sfânta Masă nu este altceva decât ieslea unde se naște pruncul Iisus.

Doamne, dacă am fi fost și noi acolo: Cerurile s-au deschis, păstorii au văzut coruri îngerești care cântau : „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”. Acestea sunt cuvinte nu compuse de oameni, ci de îngeri. Și sunt primele colinde cântate vreodată.

Peste toate, o lumină și o pace străluceau în noapte. Vă îndemn să trăiți magia și povestea din spatele fiecărui cuvânt:

„La Betleem colo-n jos / Cerul arde luminos”,
”Îngeri din cer imne cântând / Păstori pe dealuri fluierând”,

spun colindele. Și ce predici mai frumoase decât colindele noastre românești! Ele vorbesc, în puține cuvinte, despre taina zămislirii Fiului lui Dumnezeu, în chip smerit, din Fecioara Maria. El, cel care a făcut lumea, a ales să Se nască într-un colț umil de lume. El, Cel care este creatorul universului, a ales să își înceapă viața pământească încălzit de suflarea animalelor dintr-un staul.

Evanghelistul Matei vorbește despre „magii de la răsărit”, acele personaje exotice, vrăjitori, cum îi numește Biblia românească de la 1688, „wise men”, sau înțelepți, cum apar în versiunea engleză. Magii sunt, ca și păstorii, martori ai nașterii Domnului. Ei erau reprezentanți ai unui popor oriental, perși, după cum spun cântările din slujbe, oameni de știință, astronomi or astrologi, cărora o veche profeție și apariția unei stele neobișnuit de strălucitoare le-a arătat timpul și locul nașterii unui rege. Ei au venit, călăuziți de stea, până la Betleem, unde au ajuns la câteva zile după nașterea Domnului și I-au dăruit trei daruri demne de un împărat: aur, smirnă și tămâie.

Iubiți credincioși,

Ziua de astăzi, a doua a Crăciunului, este dedicată păstorilor și magilor. Dar este dedicată mai cu seamă Maicii Domnului. Cea care, prin puritatea și smerenia ei, a fost aleasă dintre toate neamurile să poarte în pântecele ei pe Cel ce avea să ridice păcatele lumii, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Și într-atât de mult a înțeles Maica Domnului cât de important va fi rolul ei în mântuirea noastră, încât nu cu mult timp în urmă îi spusese rudei sale, Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul:

„Măreşte sufletul meu pe Domnul! Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile (Luca I, 46-48)

Curăția și ascultarea ei desăvârșită sunt un model pentru mamele și femeile din ziua de astăzi și din toate timpurile. Iată de ce îi cântăm, în aceste zile: „Nu mai plânge maica mea / Scutecele noi ți-om da”. Noi, ca și odinioară păstorii, mergem la Betleemul sufletului și Îl vom înfășa pe pruncul Iisus cu dragostea și colindele noastre.

Iubiți credincioși,

Astăzi, „la toată casa-i lumină”. Astăzi, vă dorim ca la tot omul să fie masa plină. Astăzi, vă dorim să nu uitați, atunci când sunteți voioși, românilor, să fiți buni.

Diacon Nicolae Marinescu

Posted in Omilii | Etichetat , , ,

Hristos Se naște !

parintele_liviu„Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din ceruri întâmpinați-L”

Iubiți credincioși!

Sărbătoarea Crăciunului ne dă ocazia să retrăim unul dintre cele mai importante evenimente ale creștinătății: Nașterea Domnului Hristos sau venirea Sa în lume.

Cu mare bucurie în suflete, așteptăm să ne întâlnim cu pruncul Iisus în Bethleemul ceresc – Sfânta Biserică, pregătiți cu darurile duhovnicești, darurile care au fost aduse chiar și de corul îngerilor în noaptea Nașterii Sale: „Mărire întru cei de sus Lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoie”.

După mii de ani „la plinirea vremii”(Gal. 4,5), prin făgăduința Tatălui ceresc, descoperita profetului Isaia :,,Iată Fecioara va lua în pântece și va naște un fiu si-I vor pune numele Emanuel, ce se tâlcuiește cu noi este Dumnezeu (Isaia 7,14), se milostivește Bunul Dumnezeu și trimite Duhul Sfânt asupra Fecioarei Maria, așa cum mărturisește îngerul Gavriil :,,Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui PreaÎnalt te va umbri; de aceea și Sfântul Care Se va naște din tine, Fiul Lui Dumnezeu se va chema (Luca 1,35).

Aceasta este Taina Întrupării Domnului Iisus Hristos, devenind asemenea noua și chiar mai mult decât atât :„Chip de rob luând”(Filipeni 2,7), a coborât printre noi, ca unul dintre noi ( Nicolae Velimirovici).

La fiecare Sfântă Liturghie, mărturisim învățătura stabilita la Sinodul I Ecumenic ( anul 325) și anume:

„Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut o” (Simbolul de Credință)

parCa un împărat al Cerului, ar fi putut cobori într-un palat, dar Si-a ales o iesle sărăcăcioasă, arătând prin aceasta smerenia, care caracterizează pe adevăratul fiu al Lui Dumnezeu.

Să-L primim cu bucurie și cântări de lauda, căci astăzi avem pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce a venit pentru noi și va rămâne cu noi, până la sfârșitul veacurilor. Dacă magii au venit de la marginile lumii, aducând pruncului Iisus daruri de aur, smirnă și tămâie, cu atât noi să-L întâmpinăm cu bogăția sufletească și cu darurile duhovnicești, pregătind locașul, unde să coboare Hristos. Daca Hristos se coboară în mod tainic și noi trebuie să ne pregătim tot în acest fel, prin post, rugăciune, spovedanie și Taina Sfintei Împărtășanii.

Iubiți credincioși!

Să mulțumim Maicii Domnului, care a fost aleasa cerului și a pământului, prin care S-a coborât dragostea Lui Dumnezeu pentru noi.

Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate darurile Sale revărsate asupra noastră, să întâmpinăm Nașterea Domnul Iisus cu bucurie, cu rugăciune și cu frumoasele noastre colinde tradiționale și în acest an binecuvântat-2015.

Părintele Paroh Liviu Alexandrescu împreună cu Consiliul Parohial de la Catedrala ,,Buna Vestire’’ vă urează Sărbători Fericite cu pace și un An Nou cu multe bucurii.

 

Posted in Pastorale | Etichetat

Recitalul de Sfântul Nicolae al tinerilor de la Catedrala „Buna Vestire”

Video | Posted on by | Etichetat , ,

Serbarea de Sfântul Nicolae a copiilor de la Catedrala „Buna Vestire”

Video | Posted on by | Etichetat ,

Sfântul Gherman din Alaska

Viața

Pe 13 decembrie, creștinii ortodocși de pe continentul american îl sărbătoresc pe Sfântul Gherman din Alaska, încreștinătorul nativilor inuiți și aleuți din Alaska. Este socotit de mulți drept sfântul protector al Americii de Nord și este primul sfânt canonizat de biserica ortodoxă pe pământ american.

hermanGherman (1750 – 1836) a fost un călugăr ortodox rus, misionar în Alaska, pe atunci provincie rusească. S-a format ca monah în mănăstirea sfântului Serafim de Sarov, iar mai apoi a fost tuns în monahism în mănăstirea Valaam, în 1782. Înainte de a intra în viața monahală, a slujit în armată, cu numele laic de Igor Ivanovici Popov.

S-a nevoit în tradiția isihastă a marelui Paisie Velicicovschi. Deși era iubit de frații lui din obște, Herman a fost atras de viața pustnicească. L-a refuzat în două rânduri pe mitropolitul lui, când acesta i-a propus să îl hirotonească preot și să îl trimită într-o misiune ortodoxă în China.

În 1741, rușii au descoperit Alaska și au început astfel o colonizare rusească a teritoriului. La început, rușii organizau expediții pentru vânătoarea de nutrii, ale căror blănuri le vindeau chinezilor, pe malul lacului Baikal. A luat naștere o adevărată goană după blănuri. Exploratorii-vânători au călătorit prin Alaska și insulele Aleutine, uneori luptându-se, alteori încheind căsătorii cu popoarele autohtone. Mulți dintre ei s-au stabilit astfel aici.

Prima așezare stabilă a fost în insula Kodiak, unde au fondat o companie ruso-americană de schimb de blănuri și o școală pentru autohtoni, pe care i-au convertit la ortodoxie.

Reprezentanții companiei au cerut sinodului Bisericii Rusiei să îi trimită preoți pentru o misiune ortodoxă în Kodiak. Așa au ajuns, zece părinți de la mănăstirea Valaam, între care și monahul Gherman, să înceapă activitatea misionară ortodoxă aici.

Condițiile erau grele. Autohtonii erau de multe ori puși la munci grele, pe condiții de vreme rea, femeile erau de multe ori abuzate, iar coloniștii abuzau de alcool. Nici monahilor nu li s-au dat proviziile promise de companie. Dar s-au descurcat cum au putut, reușind să boteze mai mult de șapte mii de localnici, să construiască o biserică și o mănăstire. Gherman era iconomul (administratorul) și bucătarul comunității monahale.

Încet-încet, monahii devin apărătorii drepturilor autohtonilor din Kodiak. Ajuns conducător al obștii în 1807, Gherman era iubit de localnici, menținând totuși o balanță echilibrată și în relațiile cu compania de blănuri. Era învățător la școala misiunii, unde îi învăța pe localnici scrisul și cititul, precum și catehismul ortodox.

Insula pinului (Spruce Island)

spruceTânjind după viața pustnicească, Gherman se retrage, câțiva ani mai târziu în insula Pinului (Spruce Island), aflată aproape de Kodiak. Aici întemeiază o sihăstrie numită Noul Valaam, în amintirea mănăstirii lui de metanie. În ciuda sălbăticiei locurilor și a iernilor grele, cuviosul și-a găsit pe această insulă un loc propice rugăciunii. Purta haine simple și dormea pe o bancă acoperită cu blană de ren. Era vizitat uneori de localnicii aleuți, care veneau la el să le dea sfat părintesc. Unii s-au mutat pe insulă ca să fie mai aproape de părintele lor și i-au devenit acestuia ucenici. Gherman avea grijă de ei, le împăca disputele și le lua apărarea în fața tratamentelor uneori inumane la care îi supunea compania ruso-americană de blănuri.

Și-a încheiat viața pământească în aceeași Spruce Island, la 15 noiembrie 1836. Dintr-o eroare, s-a crezut inițial că data morții ar fi fost 13 decembrie, astfel că, în calendarul ortodox american, ambele zile sunt închinate Sfântului Gherman din Alaska. Sfântul mai este sărbătorit și în Duminica Sfinților Români și Americani, a doua după Rusalii.

Canonizarea

Sfântul Gherman a fost canonizat la 9 august 1970, concomitent în Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Rusiei și în Biserica Ortodoxă Americană (OCA). Episcopia noastră de la Vatra este parte a acesteia din urmă, astfel că Sfântul Gherman este și un sfânt al românilor de pe continentul american.

Moaștele sfântului Gherman se află în Catedrala Învierii din Kodiak. Spruce Island este și el un loc de pelerinaj pentru credincioși. Aici se află schitul Sfântul Mihail, care are nu mai puțin de … 3 călugări.

Monahii trăiesc din pescuit, ciuperci sau diverse alimente de la pelerini, au o barcă din aluminiu (aici automobilul este prea puţin utilizabil, din moment ce nu sunt străzi), folosesc curent electric doar uneori (când panourile solare au … soare) şi, cel mai important, se roagă într-un autentic duh ortodox. Mica biserică de lemn este încălzită de o sobă.

În ciuda condițiilor naturale vitrege, sau poate tocmai datorită lor, părinţii duc o muncă de pionierat, la fel ca însuși Sfântul Gherman, încreştinătorul acestor locuri.

monahi

Diacon Nicolae Marinescu

Posted in Omilii | Etichetat ,

Invitație la slujba Sfântului Maslu

Vineri, 11 decembrie, vă invităm la slujba Sfântului Maslu, săvârșit în catedrală începând cu orele 18:30.

Maslul este una din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii. În cadrul ei, prin rugăciunile preoților si ungerea cu untdelemn sfințit, credincioșii dobândesc vindecarea de bolile trupești si sufletești.

Se citesc șapte rugăciuni și șapte Sfinte Evanghelii de o deosebită frumusețe duhovnicească.

Sfântul Maslu a fost practicat încă din vremea sfinților apostoli :

„Si scoteau multi demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.” (Marcu VI, 13)

Iar Sfântul apostol Iacov îndeamnă:

mmm

Posted in Anunțuri | Etichetat ,

Lumini și umbre – album foto

This gallery contains 18 photos.

Gallery

Moș Nicolae, cel bun, blând și aducător de daruri

„Îndreptător credinței și chip blândețelor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta, ai câștigat cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Parinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre”

Preot Paroh Liviu Alexandrescu

Iubiți credincioși !

Una dintre cele mai îndrăgite sărbători ale creștinătății din perioada de iarnă este sărbătoarea Sfântului Nicolae, cunoscut în tradiția noastră drept „Moș Nicolae, cel bun, blând și aducător de daruri’’.

sf-nicolae-9Sfântul Ierarh Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III-lea, din părinții Teofan și Nona, o familie înstărită de buni creștini, ce a fost convertită la creștinism chiar de ucenicii Sfinților Apostoli. După o creștere aleasă în familie, în duhul credinței și al evlaviei creștine, tânărul Nicolae frecventează școlile timpului, reușind să-și însușească o cultură și o experiență de viață deosebită. Încă de la această vreme a reușit să sporească în credință și înțelepciune, în dragoste și milostenie și să urce tot mai sus pe treptele desăvârșirii.

Nu s-a putut însă bucura de căldura și ocrotirea părintească decât până în pragul tinereților sale, căci părinții lui aveau să moară din cauza unei epidemii de ciumă. Rămas orfan și moștenind de la părinții săi o frumoasă avere, tânărul Nicolae nu a risipit această moștenire în plăceri deșarte, ci, călăuzit de învățătura evanghelică, a socotit că este mai înțelept să foloseasca avuția sa materială, moștenită de la părinți, în fapte de milostenie față de semenii săi aflați în lipsuri și suferință.

Rugăciunea lui zilnică era ajutorarea celor în necazuri , meditația sa, era imnul dragostei. Fiind pătruns de dragostea lui Dumnezeu, tânarul Nicolae acceptă să intre în rândul slujitorilor ca preot, la varsta de 23 de ani, zicând: „Eu primesc preoția pentru mila celor neputincioși, pentru a putea ierta păcatele lumii și pentru a înfrânge puterea diavolului, care poartă sceptrul morții”.

Sfântul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune și model credincioșilor, era blând, fără de răutate și smerit cu duhul, ferindu-se de îngâmfare. Hainele lui erau simple și hrana o gusta totdeauna numai o dată pe zi și aceea, seara. Toată ziua asculta nevoile celor ce veneau la dansul, iar ușile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun către toți și apropiat. Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mângaietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiți și tuturor mare făcător de bine.

Murind episcopul din Mira (în Asia Mică), poporul credincios îl roagă să primească episcopia, dar el refuză, recunoscând că este nevrednic de arhieria lui Hristos, dar Sfântul Metodie al Constantinopolului îl sfătuiește să se supună. După potolirea prigoanelor pagâne împotriva creștinilor, s-au abătut alte necazuri asupra Bisericii lui Hristos, adică erezii, abateri grave de la adevărata și dreapta învățătură și credință oficială a Bisericii crestine. Cea dintâi mare răzvrătire împotriva Bisericii creștine a fost erezia Iui Arie, care învăta ca Domnul nostru Iisus Hristos nu este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, neavând origine și existență dumnezeiască din veci, ca Dumnezeu Tatăl.

Pentru a stăvili răspandirea acestei erezii, Sfântul Împărat Constantin cel Mare a adunat în sobor, în cetatea Niceea din Asia Mică, în anul 325, pe părintii Bisericii, în număr de 318. Aceștia, discutând rătăcirea lui Arie, au condamnat-o și au fixat împotriva ei adevărata învățătură a Bisericii, prin care se recunoștea și se statornicea originea, ființa si egalitatea dumnezeiască a lui lisus Hristos – Fiul cu Dumnezeu – Tatăl, așa cum o mărturisim și noi astăzi în Simbolul de Credință. La soborul Sfinților Părinți de la Niceea a luat parte și Sfântul Ierarh Nicolae, care a apărat cu strășnicie dumnezeirea Domnului lisus Hristos, a înfruntat cu toată puterea și asprimea pe răzvrătitul Arie și erezia sa.

Sfântul Nicolae mai este cunoscut în toată lumea ca ocrotitor al copiilor și tinerilor, aducător de daruri bogate și patron al familiilor neîntinate. Glasul lui se face auzit în orice casă creștină prin colinde și datini, fiind mesagerul lui Moș Ajun și înaintemergătorul lui Moș Crăciun.

Să ne primenim ieslea sufletului nostru prin post, spovedanie și fapte bune pentru ca Domnul Hristos să își găsească în sufletul nostru iesle curată, să coboare acolo ca să ne aducă mântuirea și pacea, pe care numai El le poate aduce.

Posted in Panegirice | Etichetat