Elena Roșca s-a mutat la Domnul

Miercuri 25 Martie la ora 18:27 a încetat din viață, la Spitalul General Juif din Montreal,

Elena Roșcaelena_rosca

Programul de expunere și înhumare este următorul:

Expunere: la Casa Funerară Côte des Neiges
4525 Chemin de la Cote des Neiges
Montreal, Quebec, H3V 1E7

– Sâmbătă 28 martie de la orele 14:00 la 17:00 și de la 19:00 la 21:00.

– Duminică 29 martie de la orele 14:00 la 19:00.

Ceremonia de înmormântare va avea loc luni 30 martie, orele 13:00 la Catedrala „Buna Vestire” (8070 Christophe-Colomb, colț cu Jarry, metro Jarry)

– Rugăciunea la mormânt la orele 15:15.

( Mormântul se află în spatele Casei Funerare Côte des Neiges )

Familia Victor Roșca

Posted in Evenimente

Biserica în viața noastră

preot paroh Liviu Alexandrescu

 „În Biserica Măririi tale stând, în cer ni se pare a fi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușă cerească, deschide nouă si ușa milostivirii tale.” (Troparul Utreniei)

 Biserica este Împărătia lui Dumnezeu pe pamânt, iar slujbele reprezintă intrarea noastră în această Împărăție, trăirea și împărtășirea concretă de viața cea nouă în Hristos, de dreptatea, pacea și bucuria în Duhul Sfânt, ce caracterizează Împărăția lui Dumnezeu (Rom. 14, 17)

După Sf. Apostol Pavel, Biserica este Mama tuturor celor care se nasc în Duh, primind o nouă viaţă, trăind într-o altă sferă de existenţă: „viaţa lui Hristos’”. Sfinţii Părinţi din primele veacuri numesc adesea Biserica ,,Mamă”. Ea îşi exercită maternitatea prin Cuvânt şi Sfințenie. Astfel, ea face ca în noi să nască şi să crească viaţa divină.

Sf. Ciprian al Cartaginei spune:

„Cine nu are Biserica drept mamă, nu poate avea pe Dumnezeu drept Tată’’.

_DSC6021Unde este Biserica, acolo este Duhul lui Dumnezeu. S-au împlinit o sută de ani pentru Mama Comunității Române din Montreal, adică pentru Biserica „Buna Vestire’’, pe care au adus-o în suflet primii emigranți români și au asșzat-o într-un locaș zidit pe dragoste, credința și sacrificii. Nu s-au gândit la interesele personale, ci au știut că lipsa mamei și a tatălui, adică a Bisericii și a lui Dumnezeu, nu le va da liniște, pace și cu siguranță, mântuire. Lipsa rugăciunii, a jertfei liturgice, a preotului, a Sfintelor Taine, a tradițiilor dumnezeiești de acasă, le-ar fi dublat greutățile vieții de emigrant.

Ca mădular al Bisericii lui Hristos, creştinului ortodox nu-i mai rămâne decât să-şi dovedească această demnitate şi să păstreze vie şi curată amintirea acelor ctitori evlavioși ai acestei Biserici dreptmăritoare și să lase locul rugăciunii, care-i umple sufletul de mulțumire. Întrucat biserica este cer duhovnicesc, credinciosul se întâlnește cu Dumnezeu, cu Maica Domnului și cu toți sfinții, rămâne în legătură cu harul divin, iși spune necazurile și primește binecuvântare. Glasul tainic pătrunde în adâncul ființei noastre, ne cheamă la renașterea spirituală, ne dă putere și ne luminează. Doar aşa Biserica poate deveni „Cerul” de pe pământ şi cine nu îl râvneşte, refuză lumina şi căldura lui şi „vuietul Duhului cel dătător de viaţă.” (Ev. Ioan cap. III).

Cei care nu se împărtășesc din viața Duhului în Biserică, nici nu se adapă din izvorul cel prea curat al lui Hristos, ci își construiesc ei inșiși fântâni sărate si gropi mocirloase, de unde se adapă cu apă stricată, refuză să fie învățați de Biserică și luminați de Duhul Sfânt.

Pe drumul Damascului, îl intâmpină Dumnezeu pe Saul, prigonitorul de creștini, – cel care mai târziu se va chema Pavel –  și-i spune: „Saule, Saule, de ce mă prigonești? Greu îți este să dai cu piciorul în țepușa !” (Fapte, 4-5). Hristos este prietenul nostru de drum, iar Biserica, ocrotitoarea noastră, pe care avem datoria de a-i păstra cu toată sfințenia.

Sfântul Ignatie Teoforul a spus:sf_evanghelie

„Veniți la Biserică, veniți la Liturghie. Nu lipsiți Trupul lui Hristos de unul din mădularele Sale, nu Îl lipsiți de ceva care Îi aparține Lui. Absența ta este o lipsă din trupul Lui”.

Așa e, fiindcă Biserica este Trupul lui Hristos, iar noi toți suntem mădularele Lui. Iar Sfintii Părinti spun ca atunci cand „nu va mai fi Liturghie”, adică Biserică sau comuniune, atunci va fi sfârșitul tuturor veacurilor și Fiul lui Dumnezeu va veni să judece lumea.

Asadar, să iubim Biserica din tot sufletul nostru și cu toată căldura inimii noastre și să zicem:

„Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în biserica Ta cea sfântă, întru frica Ta, Doamne, povățuiește-mă întru dreptatea Ta, pentru vrăjmașii mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.”

Așa să ne ajute Dumnezeu !

Posted in Învățături, Biserica, Montreal | Tagged

Hramul Bunei Vestiri

Preot paroh Liviu Alexandrescu

„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.” (Luca 1,26-28)

Iubiți credincioși !

Hramul este prilejul de rugăciune, de bucurie și de multumire lui Dumnezeu, Maicii Sale și Sfinților, pentru binefacerile pe care le primim de la ei. Bucuria hramului ne adună pe toți laolaltă, de la cel mic pâna la cel mare, de la cei vii până la cei care nu mai sunt printre noi, în fiecare an, ajungând până la originea lui și anume, pentru biserica noastră – anul 1918.
Hramul împlinește același rol în viața noastră, ca și îngerul păzitor în viața particulară a credincioșilor. El este paznicul bisericii, este primul care se îngrijește de soarta ei, o apără de tot felul de necazuri și păzeste pe toți credincioșii care se închină și se roagă în numele lor.

BunavestirePentru noi, această binecuvântată zi – Buna Vestire (25 Martie), reprezintă momentul de prea cinstire a Maicii Domnului, ocrotitoarea bisericii, care veghează și împărtășește din darurile Sale prea sfinte tuturor credincioșilor care intră și se roagă în Casa Domnului, în Numele Născătoarei de Dumnezeu. Maica Domnului stă în așteptarea nostră, în ascultarea liturgică a rugăciunilor, a cântărilor, ca apoi să ne împartașească din darurile Sale, cu aceeași bucurie pe care a primit-o și ea de la Tatăl ceresc, prin glasul îngerului Gavriil, în ziua de Buna Vestire.

Sf. Teofan Zăvorâtul spune:

„Preacurata Stăpână de Dumnezeu Născătoare, cea dintâi primitoare a bucuriei, să ne bucure pe toţi cu această bucurie – pe unii cu simţământul mântuirii împlinite, pe alţii cu nădejdea nemincinoasă a primirii ei, încât fiecare să înalţe cu ea acum laudă: măreşte, suflete al meu, pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Amin!”

Sfânta Scriptură ne amintește că Maica Domnului, mai cinstită decât heruvimii și mai marită fără de asemănare decât serafimii, devine, prin viața ei curată și sfântă, aleasa cerului, pentru a-L naște pe Fiul Lui Dumnezeu, pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Minunea Întrupării Fiului lui Dumnezeu este lucrarea comună a tuturor Persoanelor Preasfintei Treimi și a Fecioarei Maria, astfel că Tatăl o umbreşte cu puterea Sa, Duhul pogoară peste ea, iar Fiul vine în trup omenesc prin voinţa și credinţa Preacuratei Fecioare.

Îngerul Gavriil a numit-o pe Fecioara Maria „plină de har”, deoarece sufletul ei era ca o biserică, plin cu daruri dătătoare-de-viață ale Sfântului Duh, cu mireasmă și curăție cerească. Ea este modelul celor care vor să-L primească pe Hristos. Am putea învăța de la ea cum să trăim, ce am putea și noi face, ca să Se sălășluiască Domnul în noi, în inimile noastre.

Înțeleptul Solomon întreabă: „Cine este aceasta care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna și aleasă ca soarele ?”, iar împăratul David zice: „Dumnezeu Și-a așezat scaunul Său în soare” - vorbind despre Maica Domnului.

Maica Domnului a fost aleasă de Preasfânta Treime, din toate neamurile pământului, ca cea mai curată și mai Sfântă Fecioară, din neamul lui Aaron, dupa mamă și din neamul lui David, după tată, aleasă din două seminții de frunte după trup. Din lumea în care diavolul iși strigă chemările, Dumnezeu alege oameni cu viața sfântă, dreaptă și curată. Alegerea Maicii Domnului spre a fi vasul ales al Întrupării Domnului, deschide ușa Împărăției cerului, închisă de la părinții Adam și Eva.

Inima Evei s-a necurățit din pricina mândriei și a neascultării față de Dumnezeu. Smerenia și ascultarea Maicii Domnului nu se poate grăi în cuvinte. Numai Fiul ei, Mântuitorul Hristos, o va întrece prin smerenia și ascultarea Lui. De atunci se deschid ușile pocăinței, pe care intră oamenii smeriți, fără zgomot, neștiuți nici de ei înșiși, anume sfinții. Pe sfinți nu-i poate vedea decât cine are ochi să-i vadă.

Sfântul Nicolae Velimirovici spune:

 „Dumnezeu, Duhul Sfânt are multe sălașuri în această lume întinsă, dar inima neprihanită a omului este locașul în care este cel mai bineplăcut să Se sălășluiască. Acesta este adevăratul Lui sălaș; toate celelalte sunt numai locuri în care Își face lucrarea. Inima omului nu poate fi niciodată pustie. Întotdeauna este plină cu ceva: fie cu iad, cu lumea sau cu Dumnezeu. Ceea ce se află în inimă este prin sine legat de curăția ei”.

Din clipa în care Maria a spus: „Fie mie după cuvântul tău”, firea divină și firea umană s-au unit ipostatic în Persoana lui Iisus Hristos, iar Preacurata Fecioară Maria a fost curăţită de păcatul strămoșesc și personal și a devenit Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Pavel spune că a întemeiat pe pământ împărăția Sa – Sfânta Biserică cea una, prin care aducându-i la Sine pe oameni, îi umple cu prisosință de „binecuvântări de tot felul în cele cerești, întru Hristos.” (Efes. 1,3).

Iubite frate în Hristos Domnul !

Când te scoli, amintește-ți că există Biserica lui Dumnezeu pe pământ, închină-te launtric și bucură-te de mila lui Dumnezeu ce ni s-a arătat în ea. Când mergi spre somn, amintește-ți că există Biserica lui Dumnezeu, care face ca tu să te culci, să adormi și să te scoli neprimejduit.

Această mare bucurie – anume că există pe pământ Sfânta Biserică și că noi înșine facem parte din mădularele vii ale Bisericii celei Uneia, Sfinte, Sobornicești și Apostolești – trebuie să ne stăpânească în toată vremea vieţii noastre, îndepărtând pe toate celelalte, pentru care nu trebuie să avem, prin urmare, nici timp, nici inimă.

Asa precum Maica Domnului și-a dăruit toată ființa lui Dumnezeu prin ascultare, tot așa să ascultăm și noi de chemarea lui Dumnezeu, în slujirea oamenilor și a Lui Dumnezeu, spre regăsirea bucuriei și a împlinirii sufletești.

Întru această așteptare, să ne rugăm Născătoarei de Dumnezeu, care e Bucuria noastră, să ne păzească pe drumul vieții de toate întâmplările cele rele, să ne asculte rugăciunile noastre în nevoi, să ne sprijine în necaz și să călăuzească sufletele noastre pe calea mântuirii spre fericirea noastră, a Fiului ei și Dumnezeului nostru, în veci.

Amin.

Posted in Buna Vestire, Maica Domnului, Predici

Despre Postul Mare

preot paroh Liviu Alexandrescu

„Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” (Matei VI, 16-18).

Ce trebuie să știm despre Postul Mare ?

Iubiți credincioși!

Biserica Ortodoxă de Răsărit a rânduit pentru dreptcredincioșii creștini anumite posturi. Căci postul – zice Sfântul Ioan Gură de Aur – „potolește trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curățește si înaripează sufletul și îl înalță”. Vremea Postului Mare este cunoscută sub denumirea de „urcuș spre Inviere” și este asemănată cu o scară spre Marele Praznic al Învierii Domnului Iisus Hristos din morți și ține 40 de zile, până în Noaptea Învierii sau Noaptea de Paște.

Sfântul Vasile cel Mare spune că postul este porunca cea mai veche, căci Dumnezeu a poruncit lui Adam: „din toți pomii poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca vei muri negreșit!”( Facere II, 16-17). Prin post și rugăciune, se caută dobândirea Duhului Sfânt, luminarea minții noastre, ca să „gândim ca și Hristos, să vedem ca Hristos și să simțim ca Hristos”(I Corinteni II, 16).

De câte feluri este postul ?

Postul este de două feluri: post trupesc, adică înfrânare de la mâncare pe un timp limitat, cu scopul de a ne ruga mai curat lui Dumnezeu și de a ne stăpâni firea și postul sufletesc, adică înfrânarea limbii, a ochilor, a auzului de la cele rele, a mâinilor, să nu lucreze vreun păcat și mai ales infrânarea minții și a inimii de la pofte și de la tot felul de răutăți. Postul devine complet numai dacă este insoțit de rugăciune, milostenie și fapte bune. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dacă vrei să dai două aripi puternice rugăciunii tale, atunci însoțește rugăciunea ta cu post și milostenie, pentru că nu cei săraci au nevoie de cei bogați, ci dimpotrivă, bogații au nevoie de cei săraci, căci săracul dobândeste doar o pâine și o haină, iar bogatul dobândește, prin sărac, cerul și fericirea veșnică”.

Domnul Iisus Hristos a murit pe Cruce. El suferă pentru fiecare dintre noi, ori de câte ori Îl crucificăm, prin păcatele pe care le săvârșim. Sfântul Pavel spune: „răstignim a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu și-L facem de batjocură”. Suferința lui Hristos poate fi mai mare sau mai mică, în funcție de ce facem fiecare dintre noi. Așadar, a venit timpul binecuvântat de Dumnezeu, să putem petrece Postul Mare, cu toata ființa noastră, cu multă rugăciune, alături de Domnul Hristos, de Maica Sa și de toți sfinții.

Prin toate acestea ne regăsim în comuniune cu Dumnezeu, înțelegem că suntem făcuți să participăm la viața veșnică, infinită a lui Dumnezeu. „Să ne curățim simțirile si să vedem pe Hristos, Soarele dreptății” spune cântarea bisericească, să vedem lumina dumnezeiască și pe Hristos, Dătătorul de lumină. Lumina Lui Hristos din noaptea Învierii acoperă întunericul ființei noastre, luminează rațiunea, ca apoi, să-L putem vedea și urma pe Hristos. Atunci vom putea spune, ca și apostolul Pavel: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”.

Pentru aceasta acum e timpul pregătirii noastre prin post, rugăciune, milostenie și fapte bune:

„Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune, să preamarească pe Tatăl vostru cel din ceruri.” (Matei 5, 16).

E timpul, iubiți frați, să: „curățăm întâi partea dinlăuntru a paharului, pentru ca și partea din afară să fie curată”(Matei 23,26). Putem spune prin glasul sfintelor rugăciuni: „Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei credinţe’’ (Canonul de Pocăință).

Iubiți credincioși!

Postul este calea prin care putem descoperi comorile noastre sufletești. Ele vor fi purtate în inima noastră oriunde vom merge, chiar și înaintea Judecătorului nostru Hristos, pe când grija lumească este trecătoare și chiar calea care te departează de Dumnezeu. Așadar, postul să ne întărească trupul, rugăciunea să ne înalțe la Dumnezeu, iar faptele bune să ne curațească sufletul, pentru a fi vrednici de jertfa și Învierea Domnului Iisus Hristos din morți.

Posted in Învățături, Post, Vasile cel Mare

A apărut noul număr din revista „Solia”

Roea_300dpiCel mai recent număr al revistei Solia (The Herald) a fost publicat pe situl Episcopiei noastre, ROEA.

Aici:

http://www.roea.org/soliatheherald.html

Posted in Informații

Cine vrea să vină după Mine

Cuvânt la Duminica a III-a a Sfântului și Marelui Post (a Sfintei Cruci) (Marcu VIII, 34-48)

Diacon Nicolae Marinescu

 Aș vrea să am vești bune, să încep într-o notă mai confortabilă, mai relaxantă, ca un film de duminică. Dar vorbele Mântuitorului sunt categorice, fără menajamente: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să își ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie.”

Evanghelia de azi are trei mesaje:

Cu eleganța-I caracteristică, de gentleman (cum spune Steinhardt) care nu intră nepoftit, ci „stă la ușă și bate”, Hristos spune „cine vrea”. Nici chiar Domnul nu azvârle pe nimeni cu de-a sila în Rai.

Și ne spune direct: cine vrea… să se lepede de sine. Să ne lepădăm de noi înșine. Puțin dur, la prima vedere. Categoric. Să uităm adică, de tot ceea ce suntem, de personalitatea noastră, de realizările noastre, să uităm de tot ce-am fost până acum. Asta ne cere Hristos ? Nu se poate, în neputința noastră umană și urbană, să nu simțim o strângere de inimă când ne cere așa ceva. Chiar să mă „lepăd” de mine însumi?

Mai mult decât atât: să mă lepăd de sine, iar apoi să îmi iau crucea. Ei, aici e aici.

Nu e vorba de o cruce de lemn, deși de multe ori parcă am vrea să fie. Am vrea să participăm fizic la patimile Lui, ca să înțelegem câte a făcut El pentru noi. Să îi luăm o parte din durere, așa cum, în postul acesta, luăm o parte din foamea Lui:”A postit 40 de zile și la urmă a flămânzit”.

Nu ne spune: „Cine vrea să vină după Mine, … să-Mi ia crucea și să-Mi Urmeze.” Ci „să-și ia”. Fiecare pe a lui. Așadar, fiecare avem o cruce. Dar nu la o cruce fizică se referă în acest verset. Ci la crucea angajamentului. A acceptării unei responsabilități. A unui „commitment”. Care înseamnă și un fel de contract. Adică ceva pe termen lung.

Primul mesaj al Evangheliei de azi: angajamentul

Ne cere să ne luăm în serios rolul de creștini. Să fim, în loc de simpli vizitatori de weekend ai bisericilor, participanți activi. Să ne implicăm în viața comunității. Să avem curajul să pulsăm în ritmul ei. Să suferim cu cei ce suferă din comunitatea noastră, să ne bucurăm cu cei ce se bucură.

Poate uneori timpul petrecut la biserică se suprapune cu ora de sport a copiilor, sau cu lecțiile de dans, ori cu sosirea invitaților la picnic. Dar Hristos e flexibil. Se mulțumește și cu mai puțin. La urma urmei, la El timpul e relativ. Sfânta Liturghie durează aproximativ o oră și jumătate și e mai hrănitoare decât multe ore petrecute în bibliotecă, în sala de sport sau în grădina din spatele casei. Și nu le exclude pe acestea. Dimpotrivă: le întregește. Le plinește, zicem noi.

Sigur că ați auzit vorba „am credință în suflet, nu am nevoie să merg la biserică”. E adevărat. Credința începe în interior. Fără freamătul lăuntric, religia rămâne simplă repetare fadă a unor ritualuri. Forme fără fond. Dar dacă se rezumă doar la aspectul interior, fără să îl cultive prin practici ca postul, rugăciunea ori Liturghia (ca să enumăr doar câteva), e goală. Ca un trup fără haine. Ca un pom fără fructe.

De ce e important să venim regulat la biserică ? Vă răspund printr-o întrebare: De ce e important să meargă copiii la școală? Pentru că școala, ca și biserica, este mai mult decât acumulare de informație. E un loc de întâlnire. E mijlocitorul unei stări propice sufletului.

Dragii mei,

Liturghia e cu mult mai mult decât o serie de cântece interpretate alternativ de preot și dascăl. Nu e un film a unor lucruri ce s-au întâmplat cândva. Prin Liturghie, Hristos trăiește iară și iară Patimile Lui, dar și Învierea Lui. Și să ne iertați pe noi nevrednicii dacă nu reușim să ne ridicăm la înălțimea mesajului pe care îl transmitem.

Mai departe, Evanghelia spune „Cine va voi să își scape viața, o va pierde. Iar cine își va pierde viața, pentru Mine, o va dobândi”. Ne îndeamnă să punem supraviețuirea sufletului înaintea vieții biologice. Să ne stabilim prioritățile în viață.

Al doilea mesaj al Evangheliei de azi: stabilirea priorităților în viață.

Nimeni nu își dorește să fie pus în fața acestei alegeri: viața sau sufletul. Dar, dacă vreodată s-ar întâmpla, îi avem ca exemplu pe martirii creștini. Pe Brâncoveni. Pe sfinții închisorilor. Oameni care nu și-au trădat, pentru un blid de mâncare, neamul, credința ori familia.

Dar, nici să nu abordăm un eroism de paradă. Să nu forțăm martirajul. Să nu provocăm pe nimeni cu atitudinea noastră de creștini. Să încercăm să convingem mai mult prin faptele noastre decât prin vorbele noastre. Mai ales că trăim într-o țară a libertăților religioase, pe care am jurat să le respectăm. Dar să nu ne fie teamă de marile încercări, dacă acestea apar fără voia noastră.

Al treilea mesaj : curajul mărturisirii prin fapte

Cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele…

Dincolo de religie, țară sau limbă, vor exista mereu oameni căzuți între tâlhari și vor exista mereu buni samariteni. Voi sunteți samaritenii. Cei care ajută pe cel în nevoie, indiferent de originea sau limba lui. Amintiți-vă de Duminica Înfricoșătoarei Judecăți. Nu a întrebat Hristos de neam, cultură, stare socială ori alte criterii din astea omenești. A zis doar așa: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.”

Dacă întâlniți un om în nevoie, nu vă întrebați de ce statul nu i-a dat ajutor social, de ce fast-food-ul din colț nu i-a dat un sandviș ori de ce e atâta nedreptate în lume: pur și simplu, dați-i o pâine. Nu puteți rezolva problemele întregii omeniri. Puteți, în schimb, să îi dați omului aceluia o pâine. De ceilalți se va îngriji Dumnezeu.

Iubiți credincioși,

Vă îndemn să vă petreceți restul zilei într-un mod plăcut… lui Dumnezeu.

Credeți că vă cere Domnul să fiți monahi chiar de azi? Nu. Vă cere să scoateți ce e mai bun din viața care v-a fost dată. Ascultați niște muzică bună. Petreceți timp cu cei ai casei. Aprindeți candela de sub icoană și mulțumiți-i Maicii Domnului pentru ziua de azi. Nu cereți nimic: doar mulțumiți.

Și vă zic că, vestea Evangliei de azi, în ciuda aparențelor, e una bună: Veniți la Domnul și El se va îngriji de voi.

Peste numai câteva zile, avem Buna-Vestire. Cea mai mare veste dată vreodată unui muritor: că Dumnezeu se face om, ca să îl facă pe om, Dumnezeu.

 

Posted in Post, Predici, Sfânta Cruce

Adunați-vă comori în cer

Adunaţi-vă comori în cer, … căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Diacon Nicolae Marinescu

Textul face parte din Predica de pe Munte (Matei VI, 14-21), imediat dupa Tatăl Nostru si Cele 9 Fericiri. E o evanghelie scurtă. La obiect. Are trei părti. Toate ne pregătesc pentru Postul Mare care stă să înceapă.

Prima este despre iertare

14. Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre.

IMGP4353E simplu. Direct. Dacă vrei să fii iertat, trebuie să ierți la rândul tău. Mila și iertarea sunt manifestari ale dragostei, care este cea mai mare virtute. Nu e ușor să ierți, mai ales pe oamenii care ți-au făcut mult rău. Zic unii oameni: „Îl iert, dar nu îl uit.”

Dacă ierți cu adevărat pe cineva, faci ca Dumnezeu, Care șterge cu buretele. Altfel e doar o iertare de suprafață. Acesta este singurul „defect” al Dumnului: că UITĂ păcatele noastre atunci când ni le iartă. Și ne cere să facem la fel. E ușor să iertăm pe cineva care ne-a rănit sau ne-a jignit ? Nu. Dar tocmai aici e paradoxul creștinismului: ne putem depăși pe noi înșine, prin iertare.

Oamenii slabi se răzbună. Oamenii puternici iartă.

A doua este despre felul în care să postim

16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

Nu există o lecție standard despre post. Orice preot sau carte duhovnicească vă va spune să tineți post „după putere”. În calendar sunt marcate zilele de post și detaliile lor: dezlegare la pește, la untdelemmn și vin, etc. Dar mai important decât regimul alimentar este atitudinea. Să postesti numai de carne, dar măcar să te comporți ca un postitor. Să fii la fel de jovial și bine dispus ca de obicei, ca și cum postul nu e o corvoadă, ci o binecuvântare.
Să fim atent la gesturile mici: un zâmbet, o strângere calduroasă de mână, un sfat bun.

Nicolae Steinhardt:

Orice ură, orice aversiune, orice ținere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înțelegere, bunăvoință, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul grației și gingășiei unui menuet de Mozart… este un păcat și o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreț, orice rea dispoziție este de la diavol și strică totul.

Să nu ne mințim pe noi înșine: postul are dificultățile lui. Șase săptămâni de abțineri nu sunt ușoare. Dar va fi ușor, dacă îl vedem nu ca pe un regim alimentar, ci ca pe o schimbare de atitudine, de optică, de priorități. Postul are nevoie de componenta lui alimentară, dar nu se reduce la aceasta.

Dacă nu putem respecta cerințele alimentare ale postului, măcar să citim mai mult cărți duhovnicesti, să petrecem mai mult timp cu familia, să ascultam muzică bună. Vă recomand să citiți și poezie. Biblioteca și revista catedralei noastre vă stau la dispoziție în acest sens.

Spune un poet contemporan; „Prin Poezie, încercăm să ne recâștigăm aripile.”
Asta este, daca vreți, definiția postului: o încercare de a ne recâștiga aripile.

şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

Ce frumos ! Nu vă luați ca reper părerile oamenilor. Luați-L ca model pe Mântuitorul Iisus Hristos.

A treia parte:

19. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.
21. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Acest text compară credința cu o investiție. Unde și cât iți daruiesti energia și timpul tău, de acolo vei scoate roadele. Și ne îndeamnă să investim energia și timpul nostrum în lucruri nemateriale. Asta nu înlătură necesitatea ocupațiilor și meseriilor prin care ne câștigăm existența, ci pune o ordine, o ierarhie de valori. Totul se rezumă la cuvântul prioritate. Ce este prioritar in viața ta ?

Iubiți credincioși,

Evanghelia de azi, ca și postul care stă să înceapă, ne cheamă la simplitate. La întoarcerea la lucrurile cu adevărat importante în viața noastră.

Albert Einstein : O masă, un scaun, un vas cu fructe şi o vioară; ce altceva îi mai trebuie unui om ca să fie fericit ?

Posted in Iertare, Post, Predici, Simplitate

A început perioada Triodului

Triodul e o perioada din anul liturgic bizantin, cuprinzand Postul Mare, urmat de saptamana mare, si precedat de o perioada pregatitoare ce are ca scop lasatul secului.

Numele acestei perioade vine de la faptul ca in acest timp se canta doar trei ode poetice la utrenie, in loc de noua, cate se canta peste an. Cele trei ode poetice sunt inlocuite, potrivit tipicelor, insa mai putin in practica, cu sase cantari biblice. Cartile liturgice specifice sunt triodul si strasnicul.

Partea pregatitoare

Triodul incepe cu Duminica Vamesului si a Fariseului, dupa care urmeaza o saptamana relativ obisnuita din punct de vedere liturgic si ascetic, apoi Duminica Fiului Risipitor.

Incepand cu aceasta duminica, saptamana ce urmeaza, numita si Saptamana Carnii, va fi de frupt. Sambata va avea un tropar special. Urmeaza Duminica Infricosatei Judecati, iar incepand cu luni dimineata are loc Lasatul Secului de Carne, insa se mananca branzeturi, oua si peste. Sambata aceleiasi saptamani va avea un special.

Urmeaza Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, ultima in care se mai mananca de frupt, pentru ca a doua zi dimineata se face Lasatul Secului de Branza, intrandu-se in post.

Aceste duminici de intrare in triod au cateva caracteristici liturgice, dintre care cele mai insemnate sunt troparele si condacele proprii, apoi polieleul cuprinzand Psalmul 137: “La raul Babilonului”, precum si troparul “Iata mirele”, la utrenie si vecernie.

Posted in Învățături, Informații

Predică la Duminica a 32-a după Rusalii (a lui Zaheu)

Diacon Nicolae Marinescu

zaheuÎmi stăruie de câțiva ani în minte o imagine: aceea a lui Zaheu și a Mântuitorului. (Luca XIX, 1-10)

Văd pe Hristos în orașul Ierihon, înconjurat de mulțime, cum Își ridică ochii Săi mari și limpezi spre pomul în care se afla Zaheu.

Zaheu era marele vameșilor. Un vameș-șef. Și știm din unele parabole că meseria aceasta era asociată cu corupția, iar vameșii nu se bucurau de o imagine prea bună.

Și totuși, acest Zaheu, din orașul Ierihon, dorea să îl vadă pe Iisus. Nu ni se spune dacă credea deja în El, sau era doar curios. Era mic de statură și ni-l putem închipui în mulțimea aceea de oameni, cum fugea de colo-colo, supărat că nu poate să îl vadă pe vestitul învățător. El nu se lasă și găsește soluția: se suie într-un sicomor. Sicomorul e un arbore masiv, de talia unui dud sau a unui castan, cu fructe asemănătoare smochinelor. Din acel copac L-a putut vedea pe Iisus.

Povestea s-ar fi putut termina aici. L-a văzut și gata. Și-a potolit curiozitatea și apoi s-a dus la ale sale.

Dar și Iisus l-a văzut pe el. Din toată mulțimea de oameni, a privit în sus la el și i-a zis: „Zahee, grăbește-te și dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!”
A accentuat: grăbește-te și dă-te jos, astăzi trebuie să rămân…

Ce bucurie va fi fost pe vameșul nostru, când privirea și vorbele acelea aceea se adresau LUI, îi spuneau LUI o veste bună! Chiar dacă mulți din cei prezenți au murmurat că Iisus a venit să ia masa cu unul ca el. Lui Zaheu nu îi păsa de părerea celorlalți. L-a primit pe Iisus în casa și la masa lui și s-a hrănit cu vorbele Lui.

Și mă gândesc: fiecare dintre noi am avut parte, mai devreme sau mai târziu în viață, de un moment ca al lui Zaheu. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos ne-a privit în ochi și ne-a spus că va veni în casa sufletului nostru. Și din ziua aceea nu am mai putut trăi fără El.

Trei sunt lucrurile pe care le învățăm de la Zaheu:

1. Insistența

Zaheu nu s-a dat bătut. Asta a fost salvarea lui. Nu a putut vedea din stradă așa că a căutat alternative: s-a suit într-un pom. Spune o vorbă românească: Când diavolul îți închide o ușă, Dumnezeu îți deschide o fereastră.

2. Sinceritatea

La masă, Zaheu i-a zis Mântuitorului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor și, de am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.”

Este prima spovedanie de tip creștin. Momentul de sinceritate spirituală. Momentul în care ne înfățișăm în fața lui Dumnezeu și îi spunem: Uite, Doamne, ăsta sunt. Cu păcatele și virtuțile mele. Primește-mă și iubește-mă, așa cum și eu Te iubesc.

Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos e mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt pentru Dumnezeu.

3. Deschiderea

Spune evanghelia că s-a dat jos degrabă și L-a primit, bucurându-se. Nu a așteptat să fie chemat de două ori. Nu a inventat scuze.

Iar răspunsul lui Iisus nu a întârziat să vină: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam.

Posted in Predici, Sinceritate, Zaheu

Imagini de la aniversarea a 100 de ani de existență a Catedralei

This gallery contains 36 photos.

Gallery